Artista a vorbit cu sinceritate despre problemele cu tenul pe care le-a avut în trecutul ei și care au afectat-o foarte tare la vremea respectivă.
Cunoscută și iubită pentru toate proiectele muzicale, Elena Ionescu aduce bucurie tuturor celor care o privesc pe scenă. Cu o carieră de succes, artista a ajuns pe scene mari din țară și lume, fiind mândră de toate realizările de până acum.
Elena Ionescu, despre problemele cu acneea
În spatele zâmbetului ei și a carierei de succes, Elena Ionescu a trecut și prin momente grele în lupta cu acneea. Invitată în cadrul emisiunii „În oglindă”, artista a povestit totul, dar și de la ce a început.
Miha Ghiță: A fost ușor să vorbești despre asta?
Elena Ionescu: Îmi este ușor după tot ce am trecut, ca să zic așa, pentru că, la vremea respectivă, eram la o vârstă destul de fragedă, 22, 23, 24 de ani. De atunci a pornit până la 29-30, pentru că abia după aceea m-am confruntat cu niște semne postacneice pe care a trebuit să le tratez și a apărut mai mult decât era. Într-adevăr, a fost o perioadă foarte grea, despre care vorbesc cu foarte mare mândrie și consider că, uneori, mă lăsam eclipsată de treaba asta. Și asta pentru că presa era foarte agresivă cu mine și orice făceam era eclipsat de această poveste.
Artista, despre lupta cu acneea
Chiar dacă a avut parte de numeroase reușite în domeniul artistic, Elena Ionescu a simțit, la un moment dat, că problemele cu tenul o eclipsează.
Elena Ionescu: Nu mai conta ce piesă scot, nu mai conta pe ce scenă sunt, ce realizări am, unde, în ce țară cânt. Pentru că, la un moment dat, ajunsesem la o trupă internațională și am făcut, pe lângă turul Europei, nu numai, am cântat în foarte multe țări unde chiar se avea de scris, adică se putea scrie cu totul altceva.
Însă tot ce se scria la vremea respectivă avea o continuitate legată de această problemă, pentru că era un subiect atât de bine vândut la vremea respectivă, încât eclipsa absolut tot ce făceam. Probabil foarte mulți se confruntă din adolescență și nu numai, cu această problemă, care ține foarte mult de, cred eu, alimentație, de psihic și, evident, de factorii externi pe care nu putem să-i gestionăm. La mine a venit pe fondul unui stres profund și a unei oboseli cronice, că despre asta este vorba. Aveam atât de multă treabă, încât am uitat să mă mai menajez, să mă odihnesc, să am grijă de mine și toate lucrurile pe care le făceam erau doar în a-mi da sufletul să fie bine pentru ceea ce făceam. Adică muzica.
