Busuiocul este o planta aromata sensibila la frig, care iubeste caldura si umiditatea.
Denumirea sa vine din limba greaca, basileus inseamna „rege” iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul in care Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. Este o planta anuala, care atinge inaltimi de aproximativ 40 cm. Tulpinile lui ascutite si frunzele moi sunt aromate si acoperite cu perisori. Florile sunt albe, stacojii sau multicolore si formeaza spirale in varful plantei.
Partile utilizate in scop medicinal sunt tulpinile, florile si frunzele, din care se prepara infuzii, decocturi, tincturi si diverse unguente cu efecte miraculoase asupra sanatatii.
Uleiul volatil din busuioc contine linalol, eucaliptol, eugenol, estragol, camfor, anetol. Mai contine taninuri si saponozide triterpenice, iar semintele contin mucilagii.
Busuiocul este folosit in fitoterapie pentru actiunea sa antiseptica, carminativa, galactogoga, antiemetica, diuretica, antiinflamatoare, antifungica, febrifuga.
Indicatii terapeutice – Preparatele fitoterapeutice din busuioc sunt administrate in afectiuni digestive, colici intestinale, meteorism abdominal, diaree, colita, in infectii ale cailor respiratorii, apetit scazut, anorexie, gripa.
Administrare:
Infuzia se prepara din 1 lingurita de planta la 1 cana cu apa. Se beau 3 cani pe zi. In infectiile cailor respiratorii superioare, rinite, gripa, se recomanda si inhalatiile cu abur in care s-au antrenat principiile active din busuioc. Se fierbe 1 lingura de planta maruntita, intr-o cana cu apa. Se face o inhalatie dimineata si una seara.
Precautii si contraindicatii
Femeile insarcinate sau care alapteaza trebuie sa evite dozele medicinale de busuioc.
Busuiocul nu trebuie administrat bebelusilor si copiilor mici.
Nu consumati doze medicinale de busuioc pe termen lung
In cosmetica
In uz extern se pot face bai cu aburi din infuzii concentrate de busuioc pentru tratarea tenurilor sensibile, acneice.
Sursa: www.csid.ro