Superstitii de nunta sau traditii la nunta?


Ceva nou, ceva vechi, ceva de imprumut? Tortul e un simbol al iubirii si trebuie sa fie cu cat mai multe etaje? De ce mireasa arunca buchetul?

Sunt ritualuri vechi de cand lumea si pe care oamenii le iau in serios pentru a atrage norocul si a pune pe fuga ghinionul. Iata cum au luat nastere cele mai cunoscute superstitii legate de acel momentul important in viata fiecarui om.

Domnisoara de onoare de 3 ori - Aceasta superstitie porneste de la ideea ca dupa 2 vine 3, ceea ce inseamna ca nu se poate intampla nimic, fie bun, fie rau, fara sa-i urmeze si o a 3-a varianta. Si totusi, in acest caz, inseamna ghinion. Daca esti domnisoara de onoare de 3 ori, nu te mai mariti. Numarul 3, care reprezinta continuarea vietii sau a norocului, isi dezvaluie sensul secundar, drama de a nu obtine ceea ce ravnesti. Ca sa spargi ghinionul, trebuie sa fii domnisoara de onoare de nu mai putin de 7 ori, dat fiind ca acesta este numarul schimbarii.

Plansul la nunta, la ziua de nastere - Emotia care ne cuprinde la ceremonii si care ne poate aduce chiar in pragul lacrimilor trebuie inabusita. In toata Europa, se crede ca cel care plange de ziua lui va plange tot anul si ca lacrimile varsate in ziua propriei nunti dureaza pe toata perioada casatoriei.

In schimb, in Spania si in America Latina, o mireasa care plange la nunta ei nu va mai plange niciodata, pe durata casniciei. A plange la trecerea de la o etapa la alta a trecut intotdeauna drept un act simbolic de maturizare si dobandire a unor responsabilitati sau de pierdere a unei familii pentru a intemeia o alta – daca ne referim la nunta.

Ceva nou, ceva vechi, ceva de imprumut, ceva albastru - Un simbol al noii vieti in comun care sta sa inceapa, un element de continuitate, apartinand cuiva care a fost fericit in casatorie – niciodata o vaduva –, ceva care sa invoce prosperitatea, de exemplu o bijuterie de aur imprumutata, si un obiect albastru, reprezentand fidelitatea.

Fara perle - Perlele aduc lacrimi intr-o casnicie. Mitologiile clasice asociaza perla cu lacrimile Lunii, care au cazut in mare. In alte culturi, perlele sunt lacrimi ale ingerilor, care le-au varsat in timp ce deplangeau pacatele oamenilor. In schimb, vechii greci credeau ca, daca mireasa poarta perle, ii va indupleca pe zei sa nu-i mai trimita si alte lacrimi. In prezent, cea mai buna solutie este sa nu porti nimic.

Mirele ia mireasa in brate si o trece pragul - Revenim la Roma clasica, in anul 50 i.C., dupa cum scrie Catul in Poemele sale. Mirele isi lua mireasa in brate pentru a fugi de un inconvenient de natura superstitioasa: nu cumva sa se impiedice, iar spiritele malefice asezate pe prag sa le fure fericirea.

Taiatul tortului - La nuntile romane, se obisnuia sa se rupa o painisoara deasupra capului miresei, pentru a-i asigura longevitatea si forta de a face multi copii. Firimiturile care cadeau pe jos erau mancate imediat de nuntasi, ca sa capete macar o farama de noroc. De aici pana la tortul miresei, n-a mai fost decat un pas.

De la Roma ajungem in Anglia medievala, unde invitatii aduceau prajiturele care erau asezate in gramajoare.

Dupa ce mirii se sarutau deasupra tuturor prajiturilor, acestea erau impartite intre invitati, cu o glazura de zahar. Iata originea torturilor actuale cu mai multe etaje, care sunt taiate de mireasa cu ajutorul mirelui, ca simbol al unirii lor. In Statele unite, Marea Britanie si Franta, femeile necasatorite pun putin tort intr-un inel si-l aseaza sub perna, ca sa-si viseze ursitul.

Sarutatul miresei - A inceput ca un gest de control din partea unui anonim roman, care voia sa verifice daca sotia lui bause vin... si s-a transformat intr-o modalitate de a pecetlui increderea intre insuratei dupa ceremonie. In culturile antice, departe de a simboloza iubirea, sarutul servea la incheierea afacerilor sau ca semn de supunere. Acum un secol, in Scotia, cel dintai care saruta mireasa era preotul care oficia casatoria, nu mirele.

Valul miresei - Nu numai ca mireasa trebuie sa poarte valul unei femei care a fost fericita in casnicie, dar acesta este absolut necesar pentru a o feri de deochi, asemenea umbrelelor de la nunta, in China.

Verighetele - Apian Egipteanul, istoric roman nascut la Alexandria si care a trait in secolul II d.C., descria existenta unei vene a iubirii, care pleaca de la inima si ajunge la cel de-al 4-lea deget al mainii stangi. Aceasta informatie – neadevarata – a fost preluata si amplificata de gramaticul roman Macrobiu, in secolul V, pentru a justifica rolul romantic al schimbului de verighete – simbol al puterii si al nemuririi – in ceremonia casatoriei.

Fiind centrul iubirii intr-un cuplu, cei doi soti nu aveau voie s-o scoata de pe deget si nici s-o piarda, sau iubirea lor ar fi avut aceeasi soarta. Prin purtare, iubirea se consolideaza. Degetul pe care se poarta depinde de traditia religioasa; evreii ortodocsi poarta verigheta pe aratatorul mainii drepte.

Brosa – Ac cu gamalie - Un obicei straniu, care face sa se mareasca lista ritualurilor de nunta care aduc noroc, este ca femeile invitate sa-si prinda o brosa sau un ac cu gamalie de straie. Femeile necasatorite le prind cu varful in sus; femeile maritate, cu varful in jos. Cui i se desprinde acul, se va casatori. Observatie: probabilitatea ca acul sa se desprinda este intotdeauna mai mare daca se sfideaza legea gravitatiei, asa cum fac femeile necasatorite... obiceiul este raspandit in Spania si este foarte recent.

Buchetul miresei - In veselii ani 20 ai secolului XX, miresele americane au inceput sa-si arunce buchetele, de preferat dintr-un loc mai ridicat si cu spatele, in directia invitatelor care doreau sa se marite. Cea care prindea buchetul urma sa se marite prima. O alta versiune despre inceputurile acestui ritual ne duce in Franta.

In anul 1300, a devenit o moda urmarirea miresei pentru a-i scoate jartiera, element aducator de noroc. La randul ei, mireasa renunta urmarire, aruncandu-si de bunavoie jartiera. Mai tarziu, jartiera era taiata, iar mireasa isi arunca buchetul, ceea ce pare ilogic, daca tinem cont de faptul ca buchetul era modalitatea prin care egiptenii si civilizatiile posterioare incercau sa atraga fertilitatea in casatorie. Prin urmare, de ce sa arunci buchetul?

Culoarea rochiei de mireasa
Traditia spune:
Rochie de mireasa alba – mire bine ales;
Rochie rosie – mai bine moarta;
Rochie galbena – iti va fi rusine cu sotul tau;
Rochie albastra – iti va fi fidel;
Rochie verde, nu vrei sa fii vazuta, aduce ghinion;
Rochie neagra – vei fi saraca;
Rochie de culoarea perlei – vei trai intr-un dezechilibru permanent;
Rochie roz – te vei intrista;
Rochie maro – vei trai departe de ai tai.

Orez la nunta - La orientali – si nu doar la cei cu ochii oblici, ci si la hindusi –, orezul reprezinta prospetime si bogatie si se traduce prin dorinta de fertilitate cand este vorba despre un cuplu abia casatorit. Desi se crede ca obiceiul s-a nascut in Orient, acest lucru nu e demonstrat. De oriunde ar fi, sanatatea si bucuria reprezentate de orez au ajuns din Polinezia (unde se mananca pe post de hrana matrimoniala) in Italia si in alte tari din Europa, in care nu doar ca prevesteste abundenta, ci si reuseste sa convinga spiritele malefice sa nu puna stapanire pe miri.

De aceea, inca din Evul Mediu, se arunca orez in aer. Romanii aruncau cu nuci si cu dulciuri in mireasa, in timp ce saxonii confectionau un drum din grau si orz, pentru ca mirii sa paseasca pe el.
Afla mai multe pe: www.csid.ro


Clipul zilei pe KFETELE.RO:
DISTRIBUIE
acest articol


Lifestyle

Victor Ponta împlinește vârsta de 47 de ani. Cum arăta în urmă cu aproape 30 de ani GALERIE FOTO

Citește mai departe

Te-ar putea interesa si...


Parteneri

Pentru tine

Din Lifestyle

Parteneri