Rana pe col sau cervicita reprezinta o leziune diagnosticata in urma examenului clinic ginecologic si este in majoritatea cazurilor o stigmata a unor inflamatii ale colului uterin, netratate sau tratate necorespunzator de-a lungul timpului.
Foarte multe femei iau acest diagnostic ca o fatalitate asociindu-l cu existenta unui cancer de col uterin. Ceea ce trebuie sa stie pacientele este ca majoritatea leziunilor sunt benigne si vor trece ulterior de la sine sau in urma tratamentului corespunzator.
Extrem de important in ceea ce priveste evolutia ranii de col este diagnosticul precoce. Tratarea adecvata a unei cervicite acute va elima riscul aparitiei acestor leziuni. Alaturi de infectile colului uterin (fie ele bacteriene, virale, parazitare) amintim si alti factori ce pot cauza rana de col: tampoane intravaginale, raporturile sexuale mai dure sau cu jucarii sexuale, traumatisme in urma nasterii pe cale naturala, manopere medicale gen chiuretaj.
Simptome- De obicei pacientele nu relateaza nicio acuza. Secretia vaginala poate fi usor modificata, pot aparea sangerari intermenstruale (spotting). Aparitia durerii pelvine, durerii lombare, durerii in timpul actului sexual, a menstruatiilor abundente denota o evolutie a infectiei cu afectarea anexelor.
Complicaţii- O complicatie a ranii pe col pot fi leziunile maligne, cancerul de col uterin. Cervicita cronica nu determina direct aparitia bolii dar este un factor important de risc de aceea o rana pe col odata ce e diagnosticata trebuie tratata si urmarita indeaproape de medicul ginecolog.
Tratamentul şi prevenirea- Cervicita poate evolua ani de zile, dar, netratata, se poate complica cu inflamatii ale altor organe pelvine vecine (trompe uterine) sau cu cresterea riscului de aparitie a cancerului
de col uterin. De aceea, tratamentul acestei afectiuni poate fi considerat o masura profilactica in lupta impotriva cancerului de col uterin.Tratamentul medical vizeaza, in primul rind, eradicarea infectiei. In functie de agentul depistat, se efectueaza tratament local (irigatii sau ovule) si tratamente cu antibiotice, antifungice sau antivirale pe cale orala. Ulterior, se completeaza tratamentul local prin folosirea unor preparate cu efect de cicatrizare si reepitelizare.
Daca dupa 2-3 luni de la eradicarea infectiei modificarile cervicale persista, se indica tratamentul chirurgical.
Insa cel mai important tratament ramine cel profilactic, realizat prin consult ginecologic periodic, efectuarea testelor bacteriologice si a citologiei Babes-Papanicolau, precum si inlaturarea factorilor de risc( debut sexual precoce, parteneri multipli) si folosirea prezervativului.
Sursa: www.doctorulzilei.ro
