Pietele s-au umplut de flori de soc, care miros deosebit, si care pot fi cu adevarat miraculoase pentru sanatatea noastra.
Iata care sunt cateva dintre proprietatile terapeutice ale florilor de soc:
- efecte diuretice şi depurative;
- efecte puternic sudorifice şi diaforetice;
- efecte emoliente, laxative, purgative;
- efecte antiseptice şi cicatrizante;
- efecte galactogoge, antinevralgice şi antialergice.
În uz intern, florile de soc au efecte remarcabile într-un mare număr de boli:
- eliminarea toxinelor din organism, atât prin urină, cât şi prin transpiraţie, mărind activitatea secretorie a glandelor sudorifice;
- vindecarea unor afecţiuni renale, vezicale şi genitale, acţionând asupra epiteliului renal, cu stimularea activităţii rinichilor, dizolvarea nisipului şi a calculilor renali şi mărirea cantităţii de urină eliminată în timpul zilei;
- în afecţiunile căilor respiratorii, florile de soc sunt eficiente în gripă, guturai, răceală, răguşeală, tuse, crize severe de astm bronşic, bronşită, tuberculoză, febre eruptive (rujeolă, scarlatină), favorizând erupţia, combate infecţiile la nivelul plămânilor şi ale căilor respiratorii superioare.
- calmarea durerilor reumatice, artroze, artrite, sciatică, nevralgii de trigemen şi intercostale, gută;
- intervine în curele de slăbire, cu efecte imediate în obezitate, celulită şi constipaţii cronice sau de natură nervoasă, datorită proprietăţilor diuretice şi laxative.
În uz extern, ceaiul de soc se foloseşte în furuncule, abcese, eczeme, degerături, arsuri, umflături, urticarie şi pentru comprese în conjunctivită, blefarită, eczeme ale pleoapelor şi orgelet, având rol de a reduce inflamaţiile şi de a fluidifica infecţiile.
Forme de administrare a florilor
- infuzie din 1-2 linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 10 minute, se îndulceşte după gust şi se beau 2-3 ceaiuri călduţe pe zi, ultima cană înainte de culcare.
- infuzie din amestec cu flori, frunze şi scoarţă de soc, în părţi egale, eficientă ca depurativ pentru curăţirea sângelui;
- infuzie din amestec cu flori de soc şi flori de tei, în părţi egale, folosită în afecţiuni ale căilor respiratorii, răceli şi bronşite;
- tinctura preparată sub formă de macerat, timp de 14 zile, în alcool 400, din care se ia câte o lingură dimineaţa pe stomacul gol şi seara, în 100 ml apă.
- socata, o băutură ideală de la tinereţe până la bătrâneţe, se prepară din 10-15 inflorescenţe proaspete, care se pun în 10 litri de apă; se fierbe până dă în 1-2 clocote, se adaugă 1 kg de zahăr sau miere de albine, o lămâie tăiată felii şi un pachet cu sare de lămâie. După răcire, se adaugă un cub de drojdie (cât o nucă) şi se lasă să fermenteze timp de două zile, cu agitare, folosind o lingură de lemn. Se strecoară şi se trage în sticle bine astupate, care se păstrează la rece, în loc întunecos. După preferinţă, băutura se poate colora cu zahăr ars. Consumul zilnic este de 2-3 păhărele înainte de mese, fiind un bun tonic general, spumant ca şampania, cu efecte diuretice, depurative şi antitoxice. O cură de două săptămâni, cu câte un litru de socată pe zi, în locul apei de băut, are efecte remarcabile la persoane cu surmenaj nervos, astenie, depresie psihică pe fond de stres, inhibări şi blocaje psihice. Consumul de socată se asociază cu un regim alimentar lacto-vegetarian şi un program de viaţă relaxat, cu plimbări zilnice în natură şi sporturi uşoare;
- infuzie cu concentraţie dublă (3-6 linguriţe la 250 ml apă clocotită) folosită sub formă de comprese, cataplasme şi băi fierbinţi în reumatism abarticular, dureri articulare, nevralgii, contuzii, afecţiuni oculare şi afecţiuni tegumentare (furuncule, abcese, erizipel);
- siropul Sambucovit, preparat cu o concentraţie mare din flori de soc şi fructe de măceş, are însuşiri şampanizante şi puternic vitaminizante.
Sursa articol: ziarullumina.ro