Petrică Nicoară, amintiri dureroase din vremea copilăriei sale. Efortul pe care îl făcea să ajungă la școală. “Miroseam când intram în clasă. M-au pus în ultima bancă.”

Petrică Nicoară a povestit în lacrimi despre copilăria sa.

Petrica Nicoara, tatăl cunoscutului saxofonist Armin Nicoara, și-a deschis sufletul și a recunoscut că, atât copilăria lui, cât și viața sa, nu a fost  una frumoasă, deoarece a fost marcat de lipsuri și de multe certuri în familie, așa cum chiar el a declarat. Invitat în cadrul emisiunii În Oglindă, moderată de Mihai Ghiță, pe lângă toate subiectele de viață abordate, acesta și-a deschis sufletul și cu lacrimi în ochi a povestit o parte din copilăria sa, care nu a fost una deloc ușoară, mai ales în primii patru ani de școală, când a făcut clasele primare în sat.

Condițiile meteo din iarnă îl făceau să ajungă la școală foarte greu, iar acesta mergea de fiecare dată cu încălțările și hainele ude. Nici când ajungea acolo nu avea parte de o atmosferă mai prietenoasă, deoarece colegii mereu îl jigneau din cauza poreclei sale.  “Când am mers la școală, în primele clase, în sat, făceam naveta, iarna era nenorocire. Era frig, zăpada de jumate de metru, se topea în opinci, ajungeam la școală, iar unii copii mă jigneau, pentru că mie mi se spunea în familie “a lui Sârbu”, de aceea mi-au și spus Petrică Nicoară Sârbu.

Și Sârbu… că au venit sârbii în România și să plece.”, a povestit Petrică Nicoară.

Petrică Nicoară, amintiri în lacrimi din perioada copilăriei sale

Citește și: Petrică Nicoară, mărturisiri cutremurătoare cu privire la perioada geloziei sale. Cum a fost afectat Armin în tot acest timp. „Doamne, cum ai putut să-mi iei puterile la copilul meu?”

Citește și: Informatii despre pulsul normal in functie de varsta- catena.ro

Citește și: Petrică Nicoară, dezvăluiri dureroase despre lipsurile materiale din copilărie: „Acolo dormeau 6 persoane. Toți mieii de la oi, îi aducea să îi bage la noi în cameră pentru că era cald.”

Își amintește, cu lacrimi în ochi, că nu era îngrijit atunci când era la școală, nu era spălat cum erau ceilalți copii și nu avea haine curate, iar pentru acest lucru era marginalizat în ultima bancă.

Artistul se ruga adesea să fie dus la o școală departe și să scape din acel sat. „ Plus că nu eram spălat, miroseam, îmi dau seama acum. Miroseam acolo, când intram în clasă… m-au pus în ultima bancă cu un prieten, consătean. Era foarte greu să merg la școală, nu mă acceptau, atunci gândurile mele în cei patru ani erau “Doamne, ia-mă, du-mă la școală departe, la Caransebeș, la Timișoara”, pentru că frații mamei erau la Timișoara.”

, a mai spus Petrică Nicoară.

Citește și: Imagini apocaliptice din Capitală! Grindina și vijeliile au făcut prăpăd joi noapte: străzi inundate, copaci căzuți și sute de locuințe afectate- kanald.ro

Citește și: "Era sânge, era casa groazei!"- Ultimele clipe din viața Rădiței, surprinse de camerele de supraveghere- stirilekanald.ro