Nicoleta Lunca, singura concurenta razboinica ramasa in competitia “Exatlon” este, in ciuda fragilitatii aparente, o adevarata luptatoare.
La doar 23 de ani, Nicoleta este o femeie puternica, sincera si altruista. Era mica atunci cand parintii au luat decizia de a pleca in Italia, pentru a-i oferi singurei lor fiice un viitor mai bun. Nicoleta spune ca a fost iubita si rasfatata de intreaga familie, unchi, matusi dar mai ales bunici.
"Eram foarte alintata si cand ma certau parintii ii amenintam ca plec de acasa cu un sandvis, dar, dupa ce ocoleam blocul si mancam sandvisul ma intorceam. Bunicii au fost cei care m-au rasfatat foarte mult, si au facut in asa fel incat sa nu-mi lipseasca nimic. Au fost mereu foarte mandri de mine, imi faceau mereu cadouri, dar m-ai ales, m-au iubit enorm", declara emotionata razboinica inainte de a se aventura pe traseele din Dominicana.
La varsta majoratului, handbalista a luat drumul strainatatii, pentru a fi mai aproape de parintii si a stat in Italia patru ani, dar adaptarea nu a fost deplina. A muncit din greu, in ciuda opozitiei parintilor sai, pentru ca a dorit sa ii ajute, sa le usureze viata.
"In Italia n-am reusit sa ma integrez. Am muncit acolo, la un fel de tutungerie unde se serveau si cafele. Spalam cate 200 de cesti de cafea dimineata, nu cunosteam limba, imi cereau galeata cu apa si aduceam matura. Am pornit de la munca de jos, dar eram fericita ca puteam sa-mi ajut parintii. Atunci cand luam salariul aveam satisfactia ca ii puteam ajuta pe parintii mei, care toata viata au muncit pentru mine", spune Nicoleta.
Pentru tanara razboinica sportul a fost marea iubire si, inca din copilarie, asta isi dorea sa faca si niciun sacrificiu nu i s-a parut prea mare, in ciuda faptului ca era nevoita sa faca naveta zilnic cu microbuzul pentru a ajunge la antrenament.
Mai este foarte putin pana cand cele doua trofee “Exatlon”, unul la feminin si celalalt la masculin, vor ajunge in mainile invingatorilor.
