Viorel isi creste singur cei trei copii dupa ce sotia l-a parasit pentru un fost iubit din tinerete.
Imi inchipuiam ca dupa ce vor creste copiii si ii vom duce la gradinita, la scoala, se va mai elibera de sarcini si ne vom putea relua viata de cuplu. Dar n-a fost deloc asa. Ea s-a “ingropat” in munca ei, se ocupa de copii, de casa, dar de mine nu. Cu timpul s-au rarit si saruturile, si mangaierile, si cuvintele frumoase. Mergeam la culcare ca doi straini, desi dormeam in acelasi pat. Orice incercare a mea de a ne apropia era tratata cu raceala si refuz, refuzuri puse pe seama stresului, a oboselii si diverse alte motive.
N-am putut sa aflu ce e cu ea, n-am putut sa o conving sa mergem la consiliere. Dar o iubeam prea mult si mi-am tot spus ca daca am rabdare cu ea si ii sunt alaturi, atat cat ma pricepeam eu, isi va reveni.
O ajutam cu copiii, faceam cumparaturi, faceam treburi prin casa, doar-doar, va aprecia si eforturile mele si vom avea timp sa ne apropiem din nou, ca si cuplu. Dar nu, mintea ei era in alta parte.
Intr-o buna zi am aflat si unde. Dupa 15 ani de casnicie, Diana ne-a lasat pe toti si a plecat de-acasa. Mi-a scris un bilet ca, desi ne iubeste pe mine si pe copii, a plecat sa-si gaseasca fericirea alaturi de un alt barbat. Am aflat si cine este barbatul, de la socrii mei. Barbatul este fostul iubit al sotiei mele, Florin, cu care ar fi trebuit sa se casatoreasca daca nu-l prindea Diana in amoruri cu prietena ei cea mai buna. Pentru ca s-a simtit inselata, Diana l-a parasit fara prea multe explicatii. Dar a plans si a suferit dupa el, toti acesti ani. S-au intalnit intamplator, iar barbatul i-a sucit de tot mintile, promitandu-i marea cu sarea.
L-a crezut si l-a iertat. Si dusa a fost.
