Adela Dan este blogger pe Adelaspune.ro si om de comunicare. A scris 3 ani in BBDO si 11 ani la Mccann Erickson, iar acum face lucruri frumoase la Publicis. Ne-a scris si noua si a iesit ceva magic.
E o vorba din batrani: Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista.
Pe principiul asta, o prietena de-a mea, proaspat si urat divortata, cand l-a intalnit pe el, barbatul ala inalt, frumos si prost de politicos, a declarat suspinand ca da, ea l-ar iubi cu tot sufletul si l-ar trece nitel si prin patul ei, dar nu acum, ci mai incolo.
Dar nu acum ca, vezi Doamne, sufletelul ei era in plin proces de reconstructie si inca nu era timpul pentru o noua dragoste. Asa ca domnul Aproape Perfect fuse si se duse si cand a fost ea gata pentru o noua relatie, el era deja aproape insurat cu alta.
O alta buna prietena fusese ceruta in casatorie fix in momentul in care se pregatea sa plece la un MBA, asa ca frumoasa ei poveste de dragoste si-a dat obstescul sfarsit pe cateva avioane Bucuresti-Londra si inapoi si multe, multe emailuri din ce in ce mai
straine.
Alti doi prieteni care se iubeau de cand aveau hat, 16 ani, depasisera demult varsta de 30 de ani, dar o lalaiau asa la nesfarsit ca ba nu aveau unde sta impreuna, ba nu aveau bani de nunta, ba ea mai vroia sa scape de cateva kile ca sa imbrace rochia de mireasa si tot asa. Si cu cat o lungeau mai mult, cu atat mai subtire si mai fragila devenea relatia lor.
Ne amanam continuu fericirea asteptand o aliniere de planete care poate nu se va intampla niciodata asa cum ne amanam vacanta la care am visat toata viata. Doar ca marea sau muntii sau satul in care vrem sa mergem in vacanta nu pleaca din loc, pe cand fericirea e ca ca un tren care opreste cateva momente in gara ta, apoi pleaca si dus a fost.
Una peste alta, idealul meu in viata e prietena mea care are in permanenta un minibagaj pregatit dupa usa pentru cazul in care cineva o suna si-i spune: avem avion spre Roma in doua ore, hai! Acum!
Poate ar trebui sa avem cu toatele un astfel de bagaj la indemana atunci cand opreste trenul in gara noastra. Sa il insfacam doar, sa urcam si sa fim fericite.
Ca daca stam, ne gandim, ne sucim, scoatem valiza veche de sub pat si incepem intai sa scoatem vechiturile din ea ca sa facem loc pentru noul bagaj si apoi ne apucam sa punem in ea ce vrem sa luam cu noi, pa, la revedere. Trenul a plecat demult din gara.
Timpul trece, vrei sa nu vrei. Poti alege sa-ti amani fericirea pana cand bagajul tau e perfect impachetat, cu toate lucrurile parfumate, calcate si aliniate impecabil sau poti doar sa-ti iei haina din cui si sa fii fericita.
Acum.
Pe Adela o gasesti pe blogul sau, www.adelaspune.ro, si pe pagina sa de Facebook: https://www.facebook.com/AdelaSpune.
E o vorba din batrani: Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista.
Pe principiul asta, o prietena de-a mea, proaspat si urat divortata, cand l-a intalnit pe el, barbatul ala inalt, frumos si prost de politicos, a declarat suspinand ca da, ea l-ar iubi cu tot sufletul si l-ar trece nitel si prin patul ei, dar nu acum, ci mai incolo.
Dar nu acum ca, vezi Doamne, sufletelul ei era in plin proces de reconstructie si inca nu era timpul pentru o noua dragoste. Asa ca domnul Aproape Perfect fuse si se duse si cand a fost ea gata pentru o noua relatie, el era deja aproape insurat cu alta.
O alta buna prietena fusese ceruta in casatorie fix in momentul in care se pregatea sa plece la un MBA, asa ca frumoasa ei poveste de dragoste si-a dat obstescul sfarsit pe cateva avioane Bucuresti-Londra si inapoi si multe, multe emailuri din ce in ce mai straine.
Alti doi prieteni care se iubeau de cand aveau hat, 16 ani, depasisera demult varsta de 30 de ani, dar o lalaiau asa la nesfarsit ca ba nu aveau unde sta impreuna, ba nu aveau bani de nunta, ba ea mai vroia sa scape de cateva kile ca sa imbrace rochia de mireasa si tot asa. Si cu cat o lungeau mai mult, cu atat mai subtire si mai fragila devenea relatia lor.
Ne amanam continuu fericirea asteptand o aliniere de planete care poate nu se va intampla niciodata asa cum ne amanam vacanta la care am visat toata viata. Doar ca marea sau muntii sau satul in care vrem sa mergem in vacanta nu pleaca din loc, pe cand fericirea e ca ca un tren care opreste cateva momente in gara ta, apoi pleaca si dus a fost. Una peste alta, idealul meu in viata e prietena mea care are in permanenta un minibagaj pregatit dupa usa pentru cazul in care cineva o suna si-i spune: avem avion spre Roma in doua ore, hai! Acum!
Poate ar trebui sa avem cu toatele un astfel de bagaj la indemana atunci cand opreste trenul in gara noastra. Sa il insfacam doar, sa urcam si sa fim fericite. Ca daca stam, ne gandim, ne sucim, scoatem valiza veche de sub pat si incepem intai sa scoatem vechiturile din ea ca sa facem loc pentru noul bagaj si apoi ne apucam sa punem in ea ce vrem sa luam cu noi, pa, la revedere. Trenul a plecat demult din gara.
Timpul trece, vrei sa nu vrei. Poti alege sa-ti amani fericirea pana cand bagajul tau e perfect impachetat, cu toate lucrurile parfumate, calcate si aliniate impecabil sau poti doar sa-ti iei haina din cui si sa fii fericita. Acum.
Adela Dan este blogger pe Adelaspune.ro si om de comunicare. A scris 3 ani in BBDO si 11 ani la Mccann Erickson, iar acum face lucruri frumoase la Publicis. Ne-a scris si noua si a iesit ceva magic.
Ce a spus chef Richard Abou Zaki despre colegii săi. Pe cine ar lăsa să-i conducă restaurantul din Italia: „Ar putea să facă niște alegeri greșite.”
Andreea Petcu26 mai 2026Actualizat: 26 mai 2026, 17:28
