Dr. Vasi Radulescu spune cea mai sincera poveste prin ochii unui medic. Ne invata cum sa avem grija de noi, astfel incat sa nu ajungem in cabinetul doctorului.
„Ca medic, tratez zece, o sută, o mie de pacienţi; stau şi mă gândesc dacă e oare suficient ce fac. Nici vorbă. Mi-ar conveni de minune ca oamenii să nu se mai îmbolnăvească şi medicii să fie incluşi mai degrabă în ample programe de prevenţie decât în ample scheme de tratament.
Pe 22 iunie 2015, un domn simpatic în vârstă de 81 de ani îmi făcea o vizită surpriză la spitalul în care eram de gardă. Îl consultasem în urmă cu vreo şase luni la o altă clinică şi era, cum mai spunem noi, sănătos-tun. Credeam că se întâmplase ceva între timp, când colo îmi spune: Am venit să vă strâng mâna şi să vă mulţumesc pentru tot, mai ales pentru cuvintele pe care mi le-aţi spus atunci. M-am întors apoi în camera de gardă cu o altă energie şi un zâmbet larg pe faţă, apoi seara, într-o linişte perturbată doar de maşinile care făceau curat pe bulevard, am reflectat la scenă, spunându-mi că aş vrea să am numai astfel de pacienţi.
Unde greşim? De ce avem atâtea boli şi atâţia pacienţi văzuţi de medici deficitari în număr (deficitul la noi are şi alte cauze, dar global, există încă multiple patologii şi enorm de mulţi oameni afectaţi de ele)? Totul pare să fie o interacţiune între genotip şi fenotip, adică între zestrea genetică şi acţiunea mediului asupra organismului. Sigur că natura va căuta mereu să-şi promoveze liniile puternice, dar există numeroase locusuri în care putem acţiona relativ simplu. O vom lua pe rând.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>