Tocmai am terminat de citit al 427-lea articol care îmi explică cum nu trebuie să mă neglijez deşi am un copil mic.
Pe un ton superior, autoarea îmi povesteşte cum unele din prietenele ei, proaspete mame, au rochii drăguţe şi manichiura impecabilă, în timp ce altele arată aşa, cam ciufulite, iar eu neapărat trebuie să iau exemplu de la cele dintâi.
Da, aţi observat probabil, autoarea nu are copii. Motiv pentru care îşi asumă un ton atotcunoscător când e vorba despre capacitatea mea de a fi drăguţă chiar dacă sunt mama.
E oricum prea târziu, autoarea îşi strică degeaba manichiura fashionable pe tastatura încercând să mă salveze, arăt deja groaznic şi mi-e frică că asta va mai dura măcar vreo câţiva ani.
Ba mai rău, nici nu îmi pasă. Nu văd nici un motiv pentru care aş muri de grija celor din jur şi m-aş da peste cap să fiu impecabilă, că nu cumva să îi indispun cu cearcănele mele.
