În general, creştini îşi îngroapă morţii la o anumită adâncime sub pământ pentru ca acesta să se descompună sub acţiunea reacţiilor chimice fără a fi atins de animale sau alţi factori.
Ei bine, această tradiţie a apărut prima oară Marea Britanie, în jurul anului 1665, atunci când mulţi englezi mureau pe capete din cauza epidemiei de ciumă. Având în vedere că oamenii se temeau să nu se îmbolnăvească, primarul Londrei de atunci a dat un decret prin care persoanele decedate trebuiau îngropate la şase picioare sub pământ, la doi metri sub pământ, pentru a evita răspândirea infecţiei.
„Moartea Neagră” a fost una din cele mai violente pandemii din istoria lumii, despre care se crede că ar fi fost cauzată de o bacterie numită Yersinia pestis.
În câţiva ani, între o treime şi o jumătate din populaţia Europei a murit. Mulţi care au trăit pe vremea când Moartea Neagră a bântuit Europa au crezut că venise sfârşitul lumii.
Sursa: Evz.ro