De la rosu si alb la violet, de la varianta fara seminte la jeleu, gem, suc, vin si stafide, strugurii pot fi consumati intr-o varietate de modalitati si au multiple beneficii pentru sanatate.
Fructele-vedeta ale toamnei, cunoscute si sub denumirea de "supermancare", au o istorie de 8.000 de ani, primele podgorii fiind cultivate pe teritoriile care formeaza acum Orientul Mijlociu. Strugurii au un numar impresionant de beneficii pentru sanatate, printre care si unele mai putin cunoscute, dupa cum informeaza site-ul medicalnewstoday.com: prevenirea cancerului, a bolilor de inima si a tensiunii arteriale ridicate, scrie MEDIAFAX.
Portia medie de struguri este o cana, adica aproximativ 32 de boabe.
Drept unitate de masura se poate folosi un pumn pentru a estima portia potrivita.
O cana de boabe de struguri rosii sau albi contine 104 calorii, 1,09 grame de proteine, 0,24 grame de grasime, 1,4 fibre de fibre, 4,8 miligrame de vitamina C, 10 micrograme de vitamina A, 288 miligrame de potasiu, 0,54 miligrame de fier si 3 micrograme de folati.
Strugurii au un nivel ridicat de apa si sunt buni pentru hidratare.
Fructele si legumele cu multa apa sunt dense in nutrienti, ceea ce inseamna ca ofera o cantitate mare de nutrienti esentiali, avand in acelasi timp putine calorii. Strugurii contin 70 de mililitri de lichid pe cana.
Strugurii contin antioxidanti puternici cunoscuti sub denumirea de polifenoli, care pot incetini sau preveni multe tipuri de cancer, inclusiv cel de esofag, plamani, gura, farinx, pancreas, prostata si colon.
Resveratrolul regasit in vinul rosu, cunoscut pentru beneficiile pentru inima, este un tip de polifenol continut de coaja strugurilor rosii.
Fibrele si potasiul din struguri ajuta si la sanatatea inimii. Cresterea aportului de potasiu, in combinatie cu scaderea aportului de sodiu, este cea mai importanta schimbare in dieta pe care o poate face cineva care vrea sa reduca riscul de boli cardiovasculare, potrivit lui Mark Houston, medic general si profesor clinic asociat la Scoala medicala Vanderbilt.
Datorita efectelor antiinflamatoare ale quercetinului, consumul de struguri poate ajuta la atenuarea simptomelor de alergii. Nu exista insa studii facute pe oameni care sa dovedeasca aceasta teorie.
Fructele-vedeta ale toamnei, cunoscute si sub denumirea de "supermancare", au o istorie de 8.000 de ani, primele podgorii fiind cultivate pe teritoriile care formeaza acum Orientul Mijlociu. Strugurii au un numar impresionant de beneficii pentru sanatate, printre care si unele mai putin cunoscute, dupa cum informeaza site-ul medicalnewstoday.com:
Portia medie de struguri este o cana, adica aproximativ 32 de boabe. Drept unitate de masura se poate folosi un pumn pentru a estima portia potrivita.
O cana de boabe de struguri rosii sau albi contine 104 calorii, 1,09 grame de proteine, 0,24 grame de grasime, 1,4 fibre de fibre, 4,8 miligrame de vitamina C, 10 micrograme de vitamina A, 288 miligrame de potasiu, 0,54 miligrame de fier si 3 micrograme de folati.
Strugurii au un nivel ridicat de apa si sunt buni pentru hidratare. Fructele si legumele cu multa apa sunt dense in nutrienti, ceea ce inseamna ca ofera o cantitate mare de nutrienti esentiali, avand in acelasi timp putine calorii. Strugurii contin 70 de mililitri de lichid pe cana.
Strugurii contin antioxidanti puternici cunoscuti sub denumirea de polifenoli, care pot incetini sau preveni multe tipuri de cancer, inclusiv cel de esofag, plamani, gura, farinx, pancreas, prostata si colon.
Resveratrolul regasit in vinul rosu, cunoscut pentru beneficiile pentru inima, este un tip de polifenol continut de coaja strugurilor rosii.
Fibrele si potasiul din struguri ajuta si la sanatatea inimii. Cresterea aportului de potasiu, in combinatie cu scaderea aportului de sodiu, este cea mai importanta schimbare in dieta pe care o poate face cineva care vrea sa reduca riscul de boli cardiovasculare, potrivit lui Mark Houston, medic general si profesor clinic asociat la Scoala medicala Vanderbilt.
Datorita efectelor antiinflamatoare ale quercetinului, consumul de struguri poate ajuta la atenuarea simptomelor de alergii. Nu exista insa studii facute pe oameni care sa dovedeasca aceasta teorie.
