Medicul nutritionist Mihaela Bilic scrie pe pagina sa de Facebook despre senzatie de foame.
"Considerati foamea o problema? Va simtiti deranjati, iritati, agasati, nelinistiti de senzatia de foame? Societatea in care traim ne-a asociat subtil notiunea de foame cu cea de disconfort, ca si cum nu e normal sa simti ca ti-e foame, ca si cum ar fi vorba de un sentiment penibil, de evitat, de nedorit. Ne trezim deseori ca mancam fara sa ne fie foame, din dorinta de a nu ne fi foame mai tarziu. Mancam preventiv ca sa scapam de foame, ca sa fim satui, asigurati, plini.
In spatele acestui comportament se ascunde o intrebare simpla si delicata totodata: nu cumva ne e teama de sentimentul de gol? Si cand spun gol nu ma refer doar la gradul de umplere al stomacului, ci la tot ansamblul vietii noastre. Imediat ce stomacul da semne ca s-ar goli, ne precipitam sa-l umplem: o gustare, ceva de rontait sau de baut, repede, orice!
Acum 50 de ani aceste obiceiuri nu
numai ca nu existau, dar oamenilor nici nu le trecea prin cap sa manance ceva intre mese. Si chiar daca vroiau, nu aveau ce: nu existau distribuitoare automate de mancare, nu erau produse ambalate la orice colt de strada, nu aveam fast-food si nimic apetisant prin masina sau prin sertarele de la birou. Pur si simplu aceasta manie a gustarilor si ciugulelilor nu exista, obiceiul de a manca la orice ora era imposibil pentru ca mediul (scoala, serviciu, strada, casa) nu permitea asta.
Aviditatea gurii si a stomacului e ceva ce noi am creeat/am inventat. Pe parcursul unei singure generatii omenirea a descoperit o noua forma de suferinta: ceva ca o stare de rau, o agitatie, o insatisfactie, un disconfort, o frustrare ce apare la 1-2 ore daca nu mancam sau nu bem ceva. Burta plina ne da o senzatie de confort. Suntem prizonierii fricii de gol:(
Din pacate adevarata cauza a insatisfactiei noastre este spirituala, emotionala.
Si ea nu poate fi satisfacuta decat prin remedii spirituale. Dar pentru a reusi sa facem asta trebuie mai intai sa acceptam golul. Sa ne oprim. Sa ne odihnim. Pacea si linistea nu pot intra in sufletele noastre daca noi suntem mereu atat de ocupati...sa mancam.", scrie Mihaela Bilic pe Facebook.
"Considerati foamea o problema? Va simtiti deranjati, iritati, agasati, nelinistiti de senzatia de foame? Societatea in care traim ne-a asociat subtil notiunea de foame cu cea de disconfort, ca si cum nu e normal sa simti ca ti-e foame, ca si cum ar fi vorba de un sentiment
In spatele acestui comportament se ascunde o intrebare simpla si delicata totodata: nu cumva ne e teama de sentimentul de gol? Si cand spun gol nu ma refer doar la gradul de umplere al stomacului, ci la tot ansamblul vietii noastre. Imediat ce stomacul da semne ca s-ar goli, ne precipitam sa-l umplem: o gustare, ceva de rontait sau de baut, repede, orice!
Acum 50 de ani aceste obiceiuri nu numai ca nu existau, dar oamenilor nici nu le trecea prin cap sa manance ceva intre mese. Si chiar daca vroiau, nu aveau ce: nu existau distribuitoare automate de mancare, nu erau produse ambalate la orice colt de strada, nu aveam fast-food si nimic apetisant prin masina sau prin sertarele de la birou. Pur si simplu aceasta manie a gustarilor si ciugulelilor nu exista, obiceiul de a manca la orice ora era imposibil pentru ca mediul (scoala, serviciu, strada, casa) nu permitea asta.
Aviditatea gurii si a stomacului e ceva ce noi am creeat/am inventat. Pe parcursul unei singure generatii omenirea a descoperit o noua forma de suferinta: ceva ca o stare de rau, o agitatie, o insatisfactie, un disconfort, o frustrare ce apare la 1-2 ore daca nu mancam sau nu bem ceva. Burta plina ne da o senzatie de confort. Suntem prizonierii fricii de gol:(
Din pacate adevarata cauza a insatisfactiei noastre este spirituala, emotionala. Si ea nu poate fi satisfacuta decat prin remedii spirituale. Dar pentru a reusi sa facem asta trebuie mai intai sa acceptam golul. Sa ne oprim. Sa ne odihnim. Pacea si linistea nu pot intra in sufletele noastre daca noi suntem mereu atat de ocupati...sa mancam.", scrie Mihaela Bilic pe Facebook.
