Deseori, chiar dacă un cuplu nu mai funcţionează, partenerii aleg să rămână împreună pentru copii. Mamele spun că nu vor să îşi lase copilul fără tată, dar impactul asupra lor şi asupra progeniturilor este uriaş. Câteva consecinţe ale acestei decizii sunt limpezite de psihoterapeută Domnica Petrovai.
Ne-am agăţat de un partener despre care ştiam că este indisponibil? Ştiam că are probleme, dar le-am trecut cu vederea? („Ştiam că este un afemeiat, dar am crezut că se schimbă pentru mine, că mă iubeşte.“) Care este motivul?
Sau relaţia s-a deteriorat în timp? Să nu uităm de stigma asociată cu divorţul, de statul femeii „divorţate cu copii“, „pe care nimeni nu o mai ia“, cu multe griji şi necazuri, probleme financiare şi resurse limitate de timp.
Toate astea fac şi mai dificilă decizia de a ieşi din relaţie. Două treimi dintre adulţi au un model disfuncţional de personalitate, pe care „iubirea nu îl vindecă“.
Şi nu poţi întră intr-o relaţie cu fantezia că poţi să rezolvi tu problemele psihiatrice ale partenerului sau dependenţele, că îl poţi sprijini, că poţi să-i fii alături dacă este ajutat de un specialist, cu un tratament adecvat.
O altă cauza a numărului mare de relaţîi abuzive este lipsa unor modele sănătoase de iubire.
Câţi dintre noi au trăit sau au văzut cupluri care s-au iubit frumos, sănătos, cu respect, apreciere, afecţiune toată viaţă lor? Avem nevoie, în societate, de modele, să învăţăm de la ele, cuplurile frumoase să devină mentori pentru alţii.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
