Cum ştii când ai trecut de la tristeţe prelungită la depresie

Clasificarea internationala a bolilor (ICD-10) considera episod depresiv prezenta a cel putin doua din urmatoarele simptome, timp de cel putin doua saptamani: Primul, dispozitie trista, însotita de lipsa de energie si scaderea activitatii. Capacitatea de a se bucura, interesul si capacitatea de concentrare sunt reduse, senzatia de oboseala semnificativa apare chiar si dupa un efort minim. Al doilea, tulburari de somn si diminuare a apetitului. Scaderea stimei de sine si a încrederii în sine, cu idei de lipsa de valoare si de autoînvinovatire prezente chiar si in cadrul cazurilor moderate.

Dispozitia trista nu prezinta variatii semnificative de la o zi la alta, este circumstantial nonresponsiva si poate fi acompaniata de simptome somatice ca trezirea matinala cu cel putin doua ore înainte de ora obisnuita, accentuarea matinala a depresiei, lentoare si/sau inhibitie psihomotorie marcata, agitatie, scaderea în greutate si pierderea libidoului.

Pe romaneste: ti-s înecate toate corabiile, te vezi de vina pentru indiferent ce si mai lipsita de valoare decat maidanezul de la coltul blocului, nu ai chef de nimic, ceea ce se întampla în jurul tau te lasa rece, gandesti, te misti si vorbesti în reluare, pofta de mancare – ioc, poti intra din nou în pantalonii de acum cinci ani dar lucrul acesta îti e perfect egal, iar patul este folosit doar ca loc de dormit. Putin.

În functie de numarul si severitatea simptomelor, episodul depresiv poate fi usor, moderat sau sever. Daca exista cel putin doua episoade depresive la activ în doua luni sau mai mult, avem de a face cu o tulburare depresiva. Iar daca timp de doi ani sau mai mult pofta de viata îti ramane scazuta, esti probabil nefericita posesoare a unei distimii.

Sursa: sanatate.bzi