Chiar dacă eşti singură, nu înseamnă că nevoia de tandreţe trebuie să rămână nesatisfăcută. Iată ce ne sfătuiesc psihologii.
Chiar dacă eşti singură, nu înseamnă că nevoia de tandreţe trebuie să rămână nesatisfăcută. Iată ce ne sfătuiesc psihologii.
Ne uităm în jur, dar parcă vedem numai cupluri ţinându-se în braţe. Ne gândim să pornim televizorul, dar nimerim seara de filme love & romance.
Dăm buzna în şifonier, că demult trebuia să facem ordine, dar găsim o bluză purtată la o întâlnire care ne provoacă nostalgii.
Şi atunci scormonim prin raftul arhiplin de cărticele de wellbeing şi aflăm că am putea face o baie fierbinte sau aprinde beţişoare parfumate cu aroma preferată, că ne putem răsfăţa cu încă o pereche de balerini, doar ca să aflăm, obosite, la capătul unei zile pline de atâtea încercări, că tot însingurate ne simţim şi tot nemângâiat ne este sufletul.
Uitându-ne la situaţie aşa, pare fără ieşire. Uitându-ne la noi aşa, părem fără sorţi de vreo mulţumire. Am putea încerca însă, o apropiere mai domoală de această nevoie de tandreţe, mai grijulie cumva. Până la urmă, vorbim despre o lipsă care doare.
Nici de o rană fizică nu ne îngrijim heirupist sau cu arme şi topoare, ci cu delicateţe şi răbdare, nu-i aşa? Iată două resurse, pe care deja le avem, care ne-au ajutat şi în alte ocazii şi de care poate am uitat: delicateţea şi răbdarea.
Resursele din buzunar
Cu delicateţe putem privi în interiorul nostru şi ne putem întreba, ca despre un personaj misterios, ce înseamnă oare pentru noi această tandreţe, dincolo de ce citim în cărţi, separat de ce poveşti auzim în jur că ar trebui să fie?
Cum e pentru noi? Ce ne aduce tandreţea atât de dulce şi de bun, că ne lasă poftind de fiecare dată când dispare?
