Pierderea unui părinte poate afecta copilul în nenumărate moduri, iar despre asta a vorbit și prezentatoarea TV.
Una dintre cele mai cunoscute prezentatoare TV, de la noi din țară, Andreea Marin, se bucură de succes pe plan profesional, cât și pe plan personal, având o fiică, pe nume Violeta. Cu toate acestea, puține sunt persoanele care știu mai multe aspecte legate de perioada în care și-a pierdut persoana cea mai de preț, pe mama sa, aspect despre care a vorbit recent.
Cum a resimțit Andreea Marin, pierderea mamei sale la o vârstă fragedă
Recent, aceasta a fost invitată în cadrul podcast-ului Oameni buni, prezentat de Marcela Dedin, acolo unde a dezvăluit mai multe aspecte legate atât de viața sa profesională, cât și de cea personală. Astfel, Andreea Marin a vorbit și despre copilăria sa, dar cel mai important, despre momentul în care și-a pierdut mama, dar și perioada de după, până în prezent, în care a reușit să o simtă mereu în viața ei și să se lase ghidată de aceasta.
“Am fost un copil neastâmpărat înainte, am fost neastâmpărat, dar bun, energic aș spune. Mă urcam pe toate gardurile, mă cățăram în copaci, în pomii vecinelor, ca și Nică din Humulești odinioară, în amintirile lui Creangă. O fire sportive, mereu și pusă pe năzbâtii. Fără să fac însă… rău cuiva, adică năzbâtiile mele erau inocente, așa cum a fost și copilăria noastră.
Mama într-adevăr, s-a pierdut atunci când aveam 9 ani, a fost un moment extrem de greu, m-a maturizat brusc acest capitol al vieții mele, cum era și de închipuit, dar nu m-a așezat în genunchi, ci m-a făcut să-mi doresc să îi pot ajuta pe ai mei, să devin stăpână pe viața mea, să muncesc mai mult, aceasta a fost opțiunea mea. Vezi… în momente de cumpănă, oamenii reacționează diferit, fiecare după cum îi este aluatul din care e plămădit, așa am acționat eu, nu am o explicație pentru asta. (…)
Citește și: De ce slăbitul devine tot mai dificil după 35 de ani- stirilekanald.ro
Există în viață această balanță, pierdem pe de o parte, câștigăm pe de alta. Cumva Dumnezeu are grijă de noi, să nu fim cu totul într-o prăpastie. (…) De nenumărate ori (n.r. a simțit mângâierea nevăzută a mamei), chiar cred că mi-a fost un ghid prin viață de acolo de unde este, ca înger al meu. Am visat-o, am simțit-o cu mâna pe umărul meu, așa cum îl simt și pe Dumnezeu.
