Majoritatea persoanelor au câte o vagă idee despre ce s-a întâmplat în explozia provocată la Cernobîl, din anul 1986. Însă care este oare adevăratul motiv?
Aflați din rândurile următoare ce s-a întâmplat mai exact la Cernobîl în anul 1986, amănunte legate de centrala nucleară, de ceea ce s-a întâmplat înainte de accidentul propriu-zis, dar și ce urmări au existat.
Ce s-a întâmplat la Cernobîl în 1986
Accidentul major care a avut loc la Cernobîl pe data de 26 aprilie 1986, la ora 01:23 noaptea, a fost un accident nuclear. Acesta a avut loc printr-o explozie a centralei, după care a urmat o contaminare radioactivă a respectivei zone din jurul acestei centrale din Cernobîl.
Citeste si: DESCOPERĂ: Ce reprezintă cele două culori ale drapelului UCRAINEI
Centrala nucleară- Cernobîl
Această centrală este plasată în apropierea orașului din Ucraina, Pripea, la aproximativ 18 km la nord-vest de orașul Cernobîl, la 16 km la sud de frontiera ucraino-belarusă și aproximativ 110 km la nord de Kiev.
Această centrală era alcătuită din patru reactoare, fiecare în parte fiind capabil să producă cu până la 1 GW de putere electrică. Centrala nucleară s-a construit începând cu secolul XX. Primul reactor a fost pus în funcțiune în anul 1977, al doilea în anul 1978, al treilea tocmai în anul 1981, iar ultimul, al patrulea în 1983. Trebuiau să fie construite încă două reactoare, care la momentul exploziei din 1986 erau în construcție, însă odată cu acest accident major, construcția a fost sistată, ulterior abandonată.
Accidentul- Cernobîl
În data de 26 aprilie 1986, mai exact la ora 01:23:44, într-o zi de sâmbătă, ultimul reactor construit și pus în funcțiune, cel cu numărul patru, a suferit o explozie majoră a cazanelor care se aflau sub presiune de abur. Acest lucru a declanșat un incendiu în prima fază, apoi o serie de explozii adiționale, dar și scurgeri radioactive. Din cauza vântului din acea noapte, radioactivitatea a fost răspândită prin vânt spre frontierele internaționale.
În urma acestui accident major de la Cernobîl, în atmosfera terestră s-au împrăștiat de peste 400 de ori mai mult material radioactiv, în comparație cu accidentul de la Fukushima din Japonia. Și asta nu este tot, materialul radioactiv a fost de câteva ori în plus față de cantitatea care se afla în bombele de la Hiroshima și Nagasaki, iar de o miime, până la o sutime în comparație cu emisiile atmosferice ale testelor nucleare de suprafață a armamentului nuclear testat la nivel mondial până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă.
Citeste si: DESCOPERĂ: Ce bogății are RUSIA
Planuri înainte de accident- Cernobîl
În data de 25 aprilie 1986, pe timp de zi, acest reactor cu numărul patru care a cauzat accidentul, era programat să fie închis pentru întreținere. Aceasta a fost ocazia de a controla capacitatea generatorului turbinei pentru a produce putere electrică în mod suficient, pentru a alimenta sistemele de siguranță ale reactorului, după pierderea puterii externe. Aceste reactoare de la Cernobîl ar fi avut o pereche de generatoare de tip diesel, disponibilă care nu se activa imediat. Astfel, reactorul a fost pregătit pentru reducerea turației în ceea ce privește turbina. În acest punct, turbina a fost deconectată, permițând astfel rotirea în inerție.
Acesta a reprezentat un test pentru a se verifica ipoteza conform căreia turbinele care se află în faza extenuantă, ar putea genera putere pentru pompe. Condițiile pentru ca acest test să înceapă, au avut loc încă din data de 25 aprilie pe timp de zi, atunci când producția de energie a reactorului a fost redusă spre 51%. Directorul centralei a hotărât totuși, ca testul să fie amânat și să aibă loc pe timp de seară. Timp în care o echipă neexperimentată lucra la reactorul cu numărul patru.
Citește și: ȘOC în „Casa iubirii”! Moldo riscă ELIMINAREA! De necrezut ce reacție are Kira: „Ne despărțim...”- kanald.ro
La ora 11:00 noaptea, în aceeași zi, a fost permisă închiderea reactorului pentru a continua testul. Deși reactorul trebuia adus spre 0,7-1,0 GW, pentru ca testul să aibă loc, noua echipă din acea tură a decis să urmeze protocolul original. Prin urmare, aceștia au redus nivelul de putere prea rapid, timp în care reactorul a produs mult xenon-135, care a produs și mai mult scăderea puterii. Aceștia au scăpat din vedere contaminarea reactorului. În plus, pentru a spori reactivitatea, au scos celulele de control din reactor. Lucru care se face doar în măsuri extreme de siguranță, iar aici nu au existat. Iar din cauza faptului că șeful echipei a continuat experimentul și a pornit pompele de apă care au crescut fluxul apei peste limita de siguranță, apa a absorbit neutronii, fiind nevoie ca celulele de control să fie scoase manual. S-a produs astfel o funcționare instabilă, unde lichidul de răcire și xenon-135 au substituit rolul celulelor de control din reactor.
Citeste si: Vladimir Putin, discurs neașteptat: „Neonaziștii Ucrainei tratează civilii ca scuturi umane”
Victime pe termen scurt și lung- Cernobîl
Bineînțeles că în cazul unui asemenea accident major, au existat câteva zeci de victime imediat după explozie, dar și expuneri masive ale personalului centralei și a lichidatorilor. Din cele câteva mii de copii s-au îmbolnăvit cu cancer tiroidian, iar până în anul 2013, cel puțin 16 dintre aceștia au murit. În plus, incidența cancerului tiroidian a rămas mai ridicată chiar și în 2013, în regiuni din Rusia, Ucraina și Belarus, la mai bine de două decenii de la teribilul accident.