Mulți tineri iau în calcul întemeierea unei familii și conceperea unui copil după ce și-au îndeplinit alte obiective, precum dezvoltarea unei cariere sau obținerea unui confort financiar sporit, ori până consideră că sunt pregătiți pentru această etapă nouă în viața lor.
Din nefericire, înaintarea în vârstă este un factor ce poate crea dificultăți în a obține o sarcină pe cale naturală. Tehnicile de reproducere umană asistată pot reprezenta însă șansa lor la un copil. Iată care sunt cele mai comune proceduri de acest tip!
Fertilizarea in vitro (FIV)
Procedura de FIV cu ovocite donate este una dintre tehnicile de reproducere umană asistată la care apelează multe cupluri infertile. Aceasta are cel mai mare grad de succes [1] și presupune recoltarea ovocitelor și fertilizarea lor într-un mediu extern, adică în laborator, cu spermatozoizii partenerului sau ai unui donator. După fertilizare, embrionul este introdus în uter.
Fertilizarea in vitro este recomandată de către medic în unele situații, printre care:
Atunci când trompele uterine ale pacientei sunt obstrucționate sau blocate;
Dacă pacienta a fost diagnosticată cu afecțiuni precum fibrom uterin, endometrioză, insuficiență ovariană prematură sau dacă trompele sale uterine au fost legate anterior;
Dacă există infertilitate idiopatică (atunci când medicii nu pot să identifice cauzele care au dus la apariția acesteia).
ICSI sau Injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului
Această tehnică de reproducere umană asistată mai este cunoscută și ca „fertilizare in vitro (FIV) cu spermă donată” și este asemănătoare cu cea a fertilizării in vitro cu ovocite donate. Mai exact, în citoplasma unui ovocit medicul injectează un singur spermatozoid, după care ovulele fertilizate sunt menținute în incubator pentru câteva ore.
Medicul recomandă această procedură în situații precum:
Atunci când bărbatul a optat pentru criogenarea spermatozoizilor, iar ulterior a făcut vasectomie;
Dacă există infertilitate masculină severă, caz în care motilitatea spermatozoizilor este redusă ori cantitatea spermei este scăzută;
În situația în care fertilizarea ovulelor este împiedicată de unii factori.
În cazul injectării intracitoplasmatică a spermatozoidului, donatorul trebuie să îndeplinească unele condiții, precum:
Să fie sănătos;
Să parcurgă testele specifice care atestă că este capabil de a dona spermă;
Să fie de acord ca identitatea sa să rămână anonimă.
Aceste condiții pe care este nevoit să le respecte fac parte dintr-un protocol legal stabilit la nivel internațional.
Inseminarea intrauterină sau artificială
Aceasta este, de asemenea, o tehnică de reproducere umană asistată și implică prelucrarea spermei de la partener sau de la un donator într-un laborator. După aceea este introdusă în cavitatea uterină, atunci când femeia se află în perioada cea mai înaltă de fertilitate, adică în timpul ovulației sau în zilele cele mai apropiate de aceasta (înainte sau imediat după ziua ovulației).
Sperma este prelucrată pentru a avea o concentrație mult mai mare, cu scopul ca fertilizarea să aibă un grad de succes cât mai crescut. Medicul poate recomanda inseminarea intrauterină sau artificială în următoarele cazuri:
Dacă pacienta a fost diagnosticată cu afecțiuni ca endometrioză sau cu tulburări de ovulație;
În cazul în care există infertilitate idiopatică;
Atunci când cuplul optează pentru sperma unui donator.
Tehnicile de reproducere umană asistată reprezintă soluții pe care le pot lua în considerare cuplurile care întâmpină dificultăți în a obține o sarcină. Discută cu un medic despre toate opțiunile disponibile pentru tine și partenerul tău, pentru a decide care ar avea cele mai multe șanse de reușită, în funcție de particularitățile organismelor voastre.
Sursă de referință:
- “In Vitro Fertilization (IVF).” Mayo Clinic, Mayo Foundation for Medical Education and Research, 10 Sept. 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/in-vitro-fertilization/about/pac-20384716, accesat la data de 5 decembrie 2022.
Sursă foto: shutterstock.com
