O femeie povesteste cum si-a dat seama ca a pierdut tot ce avea.
"Eu si sotul meu stateam candva si beam cafea intr-o cafenea.
El era tanar si frumos si il iubeam.
Eu purtam o haina veche care imi distrugea viata. Ma simteam defecta in ea- o uram. Nu era calda. Ma facea sa fiu urata.
Cafeneaua era ieftina, cafeaua nu avea niciun gust.
Visam ca intr-o zi sa bem o cafea buna, intr-un restaurant exclusivist, ca eu sa arat stilata si frumoasa. Ochii sotului meu straluceau cand se uitam la mine. Ma iubea si nu stia ce se intampla in mintea mea si ca ma simteam asa prost.
...A murit tanar iar eu am ramas. Singura.
Apoi, in anii care au urmat, am stat in sute de cafenele.
Am baut sute de cafele bune si am avut multe haine scumpe.
Dar el nu era acolo.
Imi amintesc des acesl moment si imi day seama ca atunci aveam totul. Dar nu mi-am dat seama."
Extras din cartea Elenei Rog, "On fireflies and humidors"
sursa
"Eu si sotul meu stateam candva si beam cafea intr-o cafenea.
El era tanar si frumos si il iubeam.
Eu purtam o haina veche care imi distrugea viata. Ma simteam defecta in ea- o uram. Nu era calda. Ma facea sa fiu urata.
Cafeneaua era ieftina, cafeaua nu avea niciun gust.
Visam ca intr-o zi sa bem o cafea buna, intr-un restaurant exclusivist, ca eu sa arat stilata si frumoasa. Ochii sotului meu straluceau cand se uitam la mine.
...A murit tanar iar eu am ramas. Singura.
Apoi, in anii care au urmat, am stat in sute de cafenele. Am baut sute de cafele bune si am avut multe haine scumpe.
Dar el nu era acolo.
Imi amintesc des acesl moment si imi day seama ca atunci aveam totul.
Extras din cartea Elenei Rog, "On fireflies and humidors"
sursa
