Dacă pentru românul zilelor noastre, din peisajul sărbătorii de Crăciun sunt nelipsiţi brazii împodobiţi, porcul tăiat, cârnaţii, caltaboşii şi oraşele luminate feeric, în veacurile din urmă, românii se bucurau, în funcţie de rang şi avere, de alte lucruri.
ANII 1600: Ospeţe cu carne de vânat, pe vremea lui Matei Basarab
Banchetul de Crăciun de la curtea din Târgovişte a voievodului Matei Basarab (domnitor între 1632- 1654) era organizat după o vânătoare care azi l-ar face invidios pe Ion Ţiriac.
Basarab pleca însoţit de un alai impresionant şi revenea victorios, cu o pradă uriaşă pentru ospeţele de la Curte, după cum a povestit în Jurnal de călătorie în Moldova şi Valahia' arhidiaconul Paul din Alep, care a ajuns la curtea domnitorului român în toamna anului 1653.
Este un obicei străvechi al domnilor să dea cu prilejul ajunului Crăciunului şi al Sâmbetei luminate un ospăţ domnesc din vânatul lor, în a doua zi de sărbătoare. Erau peste 10.000 de oşteni aleşi dintre cei mai viteji şi mai neînfricaţi: sârbi, bulgari, albanezi, greci, unguri, turci, munteni.
Seara s-au întors cu mare pompă. În spatele trăsurii domneşti veneau care încărcate cu vânat: mistreţi, iepuri, vulpi şi urşi pentru petrecere, apoi păsări sălbatice – cocori, găini sălbatice, porumbei şi altele', scria arhidiaconul în cartea sa.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
