Dacă pentru românul zilelor noastre, din peisajul sărbătorii de Crăciun sunt nelipsiţi brazii împodobiţi, porcul tăiat, cârnaţii, caltaboşii şi oraşele luminate feeric, în veacurile din urmă, românii se bucurau, în funcţie de rang şi avere, de alte lucruri.
În dimineaţa de Crăciun, domnul obişnuia să ofere în dar veşminte scumpe boierilor săi, la fel cum şi aceştia veneau în perioada Crăciunului cu plocoane la domnitor, după rang şi avere. Apoi, voievodul participa, cu suita sa, la slujba din dimineaţa de Crăciun.
La terminarea slujbei, se împărţeau coliva domnească şi colacii, iar după ce era binecuvântat de patriarh, principele arunca bani săracilor şi ostaşilor prezenţi. Ceremonialul era urmat de ospăţul domnesc de Crăciun, ce reunea la Curte, la masa voievodului, toţi boierii ţării.
Când se aduceau farfuriile cu bucate de la bucătărie în sala de mâncare situată sus, se băteau tobele, tamburinele, se cânta din fluiere, se sunau trâmbiţele, iar muzica le întovărăşea. Se făcea astfel ori de câte ori bea domnul. După ce cânta muzica, se trăgeau trei lovituri de tun de se cutremura pământul.
Această petrecere a ţinut până seara. Matei Basarab stătea cu capul descoperit.
Nimeni nu putea să refuze să bea, căci datina cerea ca oricine sta cu el la masă să bea în felul acesta până în clipa în care se aduceau lumânările, acesta fiind semnalul plecării'.
Paul de Alep a fost un arhidiacon sirian care l-a însoţit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, tatăl lui, în călătoriile sale în Ţara Românească şi Moldova.Născut în jurul anului 1627, în localitatea Alep, din Siria, a ajuns pe meleagurile noastre nu pentru plăcerea ori bucuria preumblării (…), ci mânat de asprele poveri şi de sărăcia acelor vremuri', mai precis pentru a strânge banii pe care scaunul patriarhal îi datora Porţii Otomane.
Cei doi au fost găzduiţi şi ajutaţi în efortul lor misionar de cei doi domni români, Vasile Lupu şi Matei Basarab.citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
