Andreea Marin este una dintre cele mai apreciate prezentatoare TV din România, iar în tot timpul în care a fost prezentă pe micile ecrane, a reușit să îi bucure pe toți telespectatorii și să se facă foarte plăcută.
Viața nu a fost întotdeauna ușoară pentru vedetă, deoarece a trecut prin momente destul de grele care i-au cauzat chiar depresie, o boală cu care s-a luptat o perioadă lungă de timp. Un eveniment marcant pentru aceasta a fost chiar pierderea tatălui său, care a avut loc după moartea celei care i-a dat viață.
Andreea Marin a suferit de depresie
După ce a pierdut-o pe mama ei, Andreea Marin a fost plină de durere, iar în anul 2016 tatăl său, s-a stins din viață, în urma unui infarct. După toate aceste evenimente dure, vedeta s-a confruntat cu o depresie puternică și nu i-a fost deloc ușor să treacă peste.
Din fericire, a reușit să depășească acele momente grele, cu ajutorul divinității și este de părere că Dumnezeu a fost tot timpul alături de ea și i-a dat putere.
„Am trecut și eu prin depresia mea, prin porția mea de viață trăită mai greu, dar, cumva, mulțumesc lui Dumnezeu pentru forța pe care mi-a dat-o de a mă reconstrui și de a merge mai departe. Există așa, cineva cu mâna pe umărul nostru, de acolo de sus, nevăzut, dar pe care îl simțim mereu”, a declarat aceasta în cadrul unui podcast.
Prezentatoarea TV a avut momente de îndoială
Andreea Marin a mărturisit că la început când s-a confruntat cu depresia a crezut că nimic nu mai poate fi rezolvat și că totul a luat sfârșit.
În momentul în care a început să se lupte cu această boală, Andreea Marin a considerat că nu o mai poate ajuta nimic și că totul s-a terminat.
Vedeta s-a îndoit de faptul că ar putea depăși acea perioadă cu ajutorul lui Dumnezeu, dar nu a durat mult timp până să își schimbe modul de gândire.Citește și: WOW! De necrezut CINE este noua concurentă din „Casa iubirii”! Băieții și-au... Vezi mai mult- kanald.ro
Citește și: De ce slăbitul devine tot mai dificil după 35 de ani- stirilekanald.ro
„Desigur (n.r a fost supărată de Dumnezeu), eram doar un om, un omuleț la vremea aceea și nu aveam capacitatea de a înțelege o durere atât de mare. L-am negat pe Dumnezeu pentru un timp, peste ceva vreme, poate un an sau doi, mi s-a întâmplat să trăiesc, la proporții mai mici o neîmplinire, o durere, nici nu-mi mai amintesc ce a fost, dar știu că, fără să-mi propun, în mod spontan am spus „Doamne ajută”, mi-am dat seama că Dumnezeu a fost cu mine în orice moment, aștepta doar să-mi revin, să am capacitatea de a înțelege că
