Fiecare dintre noi a experimentat, cel puţin o dată, o stare de frică sau de anxietate intensă, apărută brusc, în situaţii în care viaţa nu ne este ameninţată. Acelea sunt atacurile de panică, caracterizate prin accelerarea bătăilor inimii, respiraţii rapide şi scurte, sentimentul de pierdere a controlului şi de moarte iminentă.
În opinia psihologului Angela Nuţu, vicepreşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, toate reacţiile chimice şi fizice ale organismului apar ca un răspuns al acestuia la sentimentele de frică pentru a face faţă unui pericol iminent, de viaţă şi de moarte. În cazul atacurilor de panică, organismul nostru supraevaluează evenimentul prezumtiv periculos şi transmite semnale exagerate sau inutile creierului.
“Atacul de panică este precum un semnal fals de alarmă, din cauză că organismul nostru nu a anticipat corect gravitatea situaţiei în care ne aflăm. Odată ce au fost transmise primele impulsuri creierului, se produce o reacţie în lanţ ireversibilă. Atacurile de panică apar, de regulă, din senin şi ating apogeul după 10 minute şi pot dura până la 30 de minute. Am putea descrie un atac de panică ca pe un coşmar emoţional, iar rezultatul său este în cele mai multe cazuri unul dureros din punct de vedere mental şi emoţional”, explică psihoterapeutul Angela Nuţu.
Cauzele atacurilor de panică
Deşi la ora actuală cauzele exacte ale atacurilor sau tulburărilor de panică sunt neclare, tendinţa o putem regăsi în cele mai multe cazuri în mediul familial. Există, de asemenea, o legătură cu evenimentele de tranziţie majore în viaţă, cum ar fi absolvirea facultăţiii şi integrarea într-un loc de muncă, căsătoria sau apariţia unui copil, mutarea în altă localitate, ţară.
Stresul sever, cum ar fi moartea unei persoane dragi, divorţul sau pierderea locului de muncă pot provoca, de asemenea, un atac de panică.“De obicei, la cazurile de atac de panică, identificăm cu uşurinţă 3 categorii de factori declanşatori. Factorii biologici sunt, în general, predominanţi şi sunt caracterizaţi prin hipersecreţia de adrenalină, sensibilitate crescută la schimbări hormonale, hipersensibilitate la temperatură sau lumină, reacţii adverse la medicamente etc.
