Valentin Sanfira a vorbit despre o parte din copilăria lui dureroasă.
Artistul Valentin Sanfira reușește să împartă zâmbete și voie bună de fiecare dată. În spatele veseliei, Valentin Sanfira ascunde și povești dureroase de viață, unele dintre ele pe care chiar nu le-a povestit decât cu mare greutate, iar lipsurile din copilărie au fost aduse și acum cu el, în viață.
Valentin Sanfira, despre momentele din copilărie în care nu avea ce mânca
Invitat în cadrul emisiunii În Oglindă, artistul a povestit despre lipsurile din copilărie și faptul că erau zile în care nu aveau nici măcar pâine pe masă. Violențele în familie au existat și ele, iar cea mai mare bucurie a fost când, după ani, a reușit să le arate părinților că a putut să facă față provocărilor vieții. „Fiecare lucru greu care m-a maturizat mai devreme în copilărie, m-a ajutat enorm de tare să fiu rezistent într-un drum și pe un drum foarte dificil.
Nu aveam efectiv pâine pe masă. Cel mai dureros a fost când au mai rămas câțiva porumbi, jumătate erau mâncați de șobolani, cealaltă jumătate era aleasă de mama, fierte bine boabele să nu ne îmbolnăvim, să ne facă turte. Și mai greu a fost că frații mei au trebuit să plece la liceu amândoi și nu aveau să le trimită bani de chirie. Suferința ei că tata nu face mai mult și de aici plecau certurile, neliniștea noastră de sărbători, care pe mine m-a afectat foarte mult, inclusiv jucării mi-am cumpărat acum, mare, pentru că eu nu am avut nicio jucărie.
(...) Cred că asta a fost mai mare durere, decât lipsa materială. (nr. Violență fizică). Eu am fost supărat pe el mulți ani, foarte mulți ani. Și supărat pentru că o vedeam pe mama plângând și suferind foarte tare. Și poate de asta nu am trecut cu vederea și nu am putut să-l iert. Câte emoții am avut, pentru că acolo pe scenă nu eram artistul Valentin Sanfira. Eram copilul lor.
