Laura Andreșan și-a deschis sufletul și a vorbit despre un subiect extrem de dureros despre ea. Aceasta a povestit cum a arătat abuzul din familie, întins pe câțiva ani.
Laura Andreșan, cândva o prezență controversată pe prima pagină a tabloidelor, a lăsat lumina reflectoarelor și paginile revistelor și s-a axat pe vindecare. În spatele zâmbetului cu care s-a afișat întotdeauna stă o poveste greu de dus, mai ales pentru ea de la vârsta copilăriei, întrând în viață parcă fără apărare.
Laura Andreșan, despre abuzul prin care a trecut în copilărie și care i-a marcat viața
Invitată în cadrul emisiunii În Oglindă, Laura Andreșan a vorbit despre familie, iar inevitabil discuția a ajuns în punctul în care a fost abuzată de la trei la 10 ani, chiar de către unchiul ei. Aceasta a făcut destăinuiri extrem de dureroase despre ce s-a întâmplat în viața ei.
Laura Andreșan: Eu am fost lăsată cu bunica, lăsată în pătuț să nu mai plângă, o lăsăm să plângă până se plictisește. Toate astea m-au afectat. În copilărie eu am trecut printr-o traumă groaznică și vine din linia mamei mele, linia maternă.
Mihai Ghiță: Dar sunt două sentimente acolo, iar pe lângă asociere mă întreb dacă nu cumva tot sentimentul acesta de abandon de când erai foarte mică, dacă nu cumva te-ai simțit neprotejată, dacă nu cumva ai simțit că mama nu era acolo când s-a întâmplat abuzul.
Laura Andreșan: Mama, bunica, tata, toți. Ce rupe un om în abuz, s-ar putea să sune deplasat, dar eu o spun din perspectiva mea și studiind ce se întâmplă în psihic după un astfel de abuz. Niciun copil nu poate să fie abuzat dacă are un scut protector. Unchiul meu, care a fost un pedofil, nu ar fi putut ajunge la mine dacă ceilalți adulți...
Mihai Ghiță: Și-ar fi făcut treaba.
Laura Andreșan: Da.
Citește și: Probleme cu stomacul? Digestia dificilă...- stirilekanald.ro
Mihai Ghiță: Dacă ar fi fost scut tote persoanele pe care le-ai enumerat mai devreme.
Laura Andreșan: Ar fi fost suficient și unul. Dacă te uiți la animale, care este primul adult care ar trebui să fie acolo? Mama, nu? În primul rând, vrei să fii protejat de mamă. Când nu e, mai ales o perioadă atât de extinsă, ajungi să crezi că așa e viața, că așa sunt toți și că ești lăsat, că acesta e prețul familiei.
