Iasmina și-a deschis sufletul față de Veronica și a mărturisit ce simte în aceste momente, după discuțiile cu Moldo.
Iasmina a avut o discuție destul de aprinsă cu Moldo, zilele trecute, iar tânărul i-a mărturisit că îl deranjează comportamentul brunetei în anumite situații, mărturisindu-i și câteva exemple concrete, de care ulterior i-a părut rău. De asemenea, Iasmina vorbește cu Veronica despre cum s-a simțit ea după ce auzit de la tânăr.
Iasmina: Știi care e problema la el? Și acum, pe conexiune. Eu, pe conexiune, azi dimineață, chiar eram supărată și nu aveam de gând să mă înveselesc cu nimic. Dar când l-am văzut pe el așa dezinvolt și mi-a zis Că dacă nu o să fiu de acord, o să zic, nu mă interesează că te superi. Și așa mă simt prost că am zis ceva.
Veronica: Dar nu e ok.
Iasmina: Ce nu e ok?
Veronica: El, când a spus dimineață, nu m-am simțit bine nici eu. Dacă era să-mi fi spus mie, era altfel, nu era așa. Am văzut că tu ai tăcut, am tăcut și eu, înseamnă că el până acum.
Iasmina: Știu.
Veronica: Să nu vezi răul în ea, asta înseamnă.
Iasmina: Asta se întâmplă când ții la ea cu adevărat.
Veronica: E devreme.
Iasmina: Poate da. Eu îi respect decizia. Eu nu am zis că o să adopt aceeași atitudine ca a lui, că dacă era să adopt, veneam și eu pe conexiune și spuneam „Auzi, Moldo, vezi că dacă nu-mi convine...Eu ți-am luat apărarea în legătură cu Dorobanțu, dar nu am simțit, iar acum mă simt prost, îmi cer scuze, Dorobanțu.” O făceam? Puteam să o fac și eu. Am tăcut și i-am respectat părerea.
Veronica: Ai fost mai matură.
Iasmina mărturisește că nu mai poate face față după ultimele discuții cu Moldo
Citește și: De ce slăbitul devine tot mai dificil după 35 de ani- stirilekanald.ro
Iasmina a mai adăugat că se așteaptă ca într-o relație sau atunci când doi oameni se plac să se facă sacrificii reciproc și este de părere că luptă degeaba.
Iasmina: El știe. Dacă așa a simțit să facă, nu vreau să mai forțez nimic, nu vreau să fiu eu cea care trage de el, nu vreau să fiu eu cea care se consumă, plânge. Nu mai pot nici eu, Veronica! Am plâns atât de mult în ultimele zile, încât am obosit psihic. Pentru ce? Să vină el a doua zi și să-mi zică “Nu mă interesează dacă te deranjează, oricum eu m-am simțit prost că….” Păi eu pentru ce mă consum, pentru ce mă zbat, pentru ce mă lupt, pentru ce vin și-mi cer scuze, pentru ce mă cer la tine de 100 de ori, pentru ce mă implic, ca să îmi arăți, de fapt, că ești neinteresat? Păi nu e așa. Ori suntem amândoi, ori nu mai suntem niciunul.