Tristeţea, cu toate nuanţele ei – melancolie, întristare, apatie, nevoie de izolare, tăcere – nu e neapărat o stare de care trebuie să ne ferim. E adevărat, nu trebuie să cultivăm starea de tristeţe, pentru a nu cădea în plasa surorii ei mai periculoase – depresia. Însă, pe scurt, pentru fiecare moment din viaţa noastră există un sentiment potrivit, şi poate fi dăunător să fim veseli, când ar trebui să fim trişti.
Iată de ce:
Negarea sentimentului de tristeţe poate adânci, de fapt, în loc să vindece, o traumă. De exemplu, dacă am pierdut pe cineva drag. Sau, mai puţin grav, dar tot apăsător – dacă ne-am certat cu un prieten, scrie femeia.ro.
E normal să fim trişti, şi numai în tristeţe ne putem lua răgazul de a analiza evenimentul neplăcut prin care am trecut, pentru a găsi puteri să-l depăşim. Ignoraţa, trauma rămâne acolo la fel de vie şi va izbucni când ne vom aştepta mai puţin.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>