Laura Lavric, despre cum a căzut în fosa orchestrei direct de pe scenă. Peripețiile prin care a trecut artista în acea seară de spectacol: “Era o nenorocire.”
Laura Lavric, despre cum a căzut în fosa orchestrei direct de pe scenă. Peripețiile prin care a trecut artista în acea seară de spectacol: “Era o nenorocire.”
Laura Lavric a povestit ce a pățit după un spectacol.
Mereu cu zâmbetul pe buze, Laura Lavric aduce bucurie de fiecare dată când urcă pe scenă. Artista este la fel de iubită și pentru umorul său și felul inedit prin care iese din toate încurcăturile, chiar și cele de pe scenă.
Laura Lavric, despre cum a căzut în fosa orchestrei imediat după un spectacol
Artista de muzică populară a fost prezentă recent în cadrul unei emisiuni TV, acolo unde a vorbit despre carieră, drumul până la succes, dar și peripețiile de pe scenă.
Astfel, Laura Lavric a povestit cum a căzut în fosa orchestrei imediat după ce a plecat de pe o scenă. “Aveam spectacol la Gura Humorului. Nu știu dacă ai auzit de asta. Știi cum se făceau căminele astea în Bucovina, mari, cu fosă pentru orchestră simfonică? Orchestră simfonică la țară n-a fost în veci. Era apă acolo, destul de adâncă, avea vreo trei metri, iar căminul era înalt.
Noroc că erau niște cortine din catifea, bej, cum se făceau pe vremuri. Intrarea în fosă era de pe scenă: o gaură pe dreapta și una pe stânga. Înainte să venim noi cu spectacole de muzică populară, avusese loc o grădiniță pe scenă și pusese „pantalonii” aceia ușori. (n.r. decor, cortină) Cine să știe că după pantalonul acela era intrarea în fosă? Am venit cu hora, striga lumea: „Doamnă, să cântați hora!”.
Și intru eu, cânt, cochetez cu doi din față, să creadă că-mi plac. Și acum zic să fac o reverență, că doar nu stau pe scenă să cerșesc aplauze, și mă retrag. Când am văzut că mă duc, m-am prins de cortină. Eu, mai hrănită, cortina s-a rupt și am ajuns pe ultima treaptă. Am simțit că mă sufoc și nu știam ce s-a întâmplat. Cortina îmi căzuse pe cap, grea, de catifea.
Am dat-o puțin la o parte și stăteam acolo, uitându-mă: o baltă, nu știu ce se vărsase pe acolo, și niște scânduri cu cuie în sus. Mă gândeam că, dacă veneam cu fundul în cuiele alea, era o nenorocire. Iar cei pe scenă, parcă era o regie făcută. Venea un cântec nou: „Ne-am iubit, bade, pe ascuns”, și eu deja eram ascunsă. Ei își puneau partiturile cu atenție acolo, iar la un moment dat lumea a simțit că ceva nu e în regulă: aplauze, aplauze, și deodată au văzut că nu mai ies, că nu se întâmplă nimic.
Imediat s-au gândit: „Oare ce s-a întâmplat?”. Dar cei doi cu care cochetasem au venit și s-au uitat. Eu deja îmi dădusem cortina de pe cap, strâmbă toată." Ce faci?"" Ce să fac? Mă odihnesc”, a povestit Laura Lavric râzând.
Laura Lavric, despre cum a căzut în fosa orchestrei direct de pe scenă. Peripețiile prin care a trecut artista în acea seară de spectacol: “Era o nenorocire.”
Diana Puiu23 iunie 2026Actualizat: 23 iunie 2026, 15:28
