Nu stiu cum de intelepciunea romanului a nascut asa o vorba, dar e teribil de adevarat.
"O mare parte din comportamentul nostru, din actiunile si trairile pe care le avem, e determinat de biochimie, de nivelul unor substante/hormoni din organism.
Nu vreau sa-mi dau cu parerea despre tot ce tine de atitudine, fel de a reactiona in anumite situatii, temperament sau obiceiuri care se leaga si ele indubitabil de chimia corpului nostru. Insa am sa afirm fara dubii ca tot ce tine de apetit si relatia cu mancarea este partial controlabil.
De multe ori poti sa vrei, insa e tare greu sa poti. Nu imposibil, dar greu. Si tot ce se construieste pe vointa si pe efort este sortit, la un moment dat, esecului.
A manca mai putin de exemplu poate fi uneori imposibil daca tu te confrunti cu o foame/apetit insatiabil. Nivelul crescut de insulina sau de leptina in sange determina mancatul peste masura.
Nu e ca nu vezi, dar cu hormonii nu e de joaca. Estrogenii care dispar la menopauza duc si ei la 3-5 kg in plus aproape obligatoriu.
Apoi vine creierul cu dezechilibrele lui. Cand lipseste serotonina si starea de bine/liniste nu poti sa fii moderat, sa reusesti sa mananci mai putin. Mai intai se regleaza anxietatea, starea de tristete/depresie si apoi se incepe o eventuala cura de slabire.
Departe de mine gandul sa gasesc scuze pentru mancatul fara masura, la liber, dand vina pe hormoni. Ce vreau sa spun este ca uneori ne luam la tranta cu morile de vant si ne intrebam mirati de ce nu reusim. E o lupta mult prea grea si inegala. Nu vointa ne lipseste, ci realismul de a ne recunoaste limitele. Chiar nu putem face tot ce vrem cu corpul nostru!", scrie medicul nutritionist Mihaela Bilic pe Facebook.
"O mare parte din comportamentul nostru, din actiunile si trairile pe care le avem, e determinat de biochimie, de nivelul unor substante/hormoni din organism.
Nu vreau sa-mi dau cu parerea despre tot ce tine de atitudine, fel de a reactiona in anumite situatii, temperament sau obiceiuri care se leaga si ele indubitabil de chimia corpului nostru. Insa am sa afirm fara dubii ca tot ce tine de apetit si relatia cu mancarea este partial controlabil.
A manca mai putin de exemplu poate fi uneori imposibil daca tu te confrunti cu o foame/apetit insatiabil. Nivelul crescut de insulina sau de leptina in sange determina mancatul peste masura. Nu e ca nu vezi, dar cu hormonii nu e de joaca.
Apoi vine creierul cu dezechilibrele lui. Cand lipseste serotonina si starea de bine/liniste nu poti sa fii moderat, sa reusesti sa mananci mai putin. Mai intai se regleaza anxietatea, starea de tristete/depresie si apoi se incepe o eventuala cura de slabire.
Departe de mine gandul sa gasesc scuze pentru mancatul fara masura, la liber, dand vina pe hormoni. Ce vreau sa spun este ca uneori ne luam la tranta cu morile de vant si ne intrebam mirati de ce nu reusim. E o lupta mult prea grea si inegala. Nu vointa ne lipseste, ci realismul de a ne recunoaste limitele. Chiar nu putem face tot ce vrem cu corpul nostru!", scrie medicul nutritionist Mihaela Bilic pe Facebook.
