Înlăturarea creştinilor
La începutul domniei, „regina cu inimă de gheaţă” a declarat răspicat că ţara ei era autosuficientă. Iar ea avea toate intenţiile să menţină această autosuficienţă.
În plus, nu avea de gând să permită „străinilor” să submineze sistemul antic de legi şi cultura.
Această proclamaţie nu a sunat prea bine pentru numărul mare de misionari creştini, care vizitau insula de mai multe decenii.
Regina Ranavalona I a lansat un avertisment privind influenţa străinilor asupra supuşilor ei.
„Ei (creştinii – n. red.) m-au tăgăduit, prin urmare şi eu îi tăgăduiesc pe ei. Ei m-au respins. Şi eu îi resping pe ei”, a spus ea.
Probabil că regina nu avea încredere că avea suficientă putere încât să fie sigură că supuşii o vor asculta. Prin urmare, a interzis oficial creştinismul pe insulă în 1835.
În cele din urmă, paranoia reginei Ranavalona I s-a agravat şi a cuprins toate posibilele intervenţii străine, în special cele ale britanicilor şi ale francezilor.
Regina Ranavalona I: varianta feminină a lui Caligula
Domnia marcată de teroare din timpul celor trei decenii în care Ranavalona I a condus Madagascarul nu s-a concentrat doar asupra străinilor.
Şi propriul ei popor a simţit cruzimea regimului. Supuşii îşi atrăgeau mânia ei pentru cele mai mici greşeli.
Foarte inventivă în ceea ce privea metodele de represiune, regina Ranavalona I îi supunea adeseori pe cei care călcau legea la:
Atârnare: Cel „vinovat” atârna zile în şir de nişte stânci abrupte şi rudele sale erau obligate să privească, pe măsură ce frânghia se subţia până se rupea, iar victima murea în urma căderii.
Fierbere, ardere şi îngropare de viu: Mii de persoane suspectate de diferite infracţiuni au fost supuse acestor metode de execuţie medievale. Prietenii şi rudele condamnaţilor erau martori la tortură, ca un avertisment din partea reginei.
Decapitare: Într-un caz bine documentat, din ordinul Reginei, capetele soldaţilor francezi decapitaţi au fost trase în ţeapă şi postate de-a lungul plajelor de pe insulă, pentru a-i descuraja pe francezi să invadeze ţara.
Otrăvire: Regina făcea ocazional teste de loialitate, administrându-le otravă celor a căror supuşenie i se părea îndoielnică. Nu e surprinzător că puţini „subiecţi ai testelor” au supravieţuit.
Muncă silnică: Din cauza câte unui capriciu, regina ordona adeseori ridicarea unor construcţii nerealiste, folosind pentru aceasta mii de localnici ghinionişti sau prizonieri.
Experţii au estimat că, în timpul domniei de 33 de ani a reginei Ranavalona I, între 50% şi 75% din populaţia Madagascarului a murit prematur, din cauza războiului, a bolilor sau a sistemului nemilos de justiţie.
Reginei Ranavalona I i se atribuie cel puţin 2,5 milioane de morţi, motiv pentru care şi-a câştigat titlul de „cea mai criminală femeie din istorie”. După moartea ei, în 1861, în Madagascar a fost declarat doliu naţional timp de nouă luni.
Sursa:Incredibilia.ro
