Un motan a devenit mascota unui liceu din Sfântu Gheorghe, după ce și-a făcut apariția în urmă cu doi ani și a refuzat să mai plece.
Motanul Mișu sau Mihăiță, cum i se mai spune, a devenit mascota Colegiul Național "Mihai Viteazul" din Sfântu Gheorghe. Acesta a apărut în urmă cu doi ani și nu s-a mai dat plecat, integrându-se imediat printre elevi. Primește mâncare, participă atent la ore chiar de pe bancă sau doarme pe catedră, iar Mișu reușește să descrețească frunțile tuturor. Este foarte cuminte și nu deranjează orele, fapt care l-a ajutat rapid să rămână la căldură.
Mesajul transmis de reprezentanții colegiului despre mascota Mișu
Citește și: Animale de companie: de ce un cățel sau o pisică schimbă dinamica familiei
Întreg colegiul este extrem de încântat de motanul Mișu, care este un motănel cu toate vaccinurile la zi și deparazitat. Reprezentații liceului au transmis și un mesaj pe pagina de socializare, acolo unde a făcut publică povestea lui. „Se spune că fiecare școală, are și o poveste neștiută, care adună laolaltă oameni, elevi, povești și emoții. La Colegiul Național „Mihai Viteazul”, spiritul acesta are blană moale, mustăți curioase și ochi de chihlimbar. Se numește Mihăiță, dar prietenii îi spun, simplu, Mișu. A apărut într-o dimineață de februarie, aproape acum doi ani. Nimeni nu știe exact de unde a venit — unii spun că l-a adus destinul, alții că a simțit mirosul de bunătate și s-a oprit unde i-a fost bine. De atunci, Mihăiță și-a ales locul: școala noastră a devenit casa lui. În fiecare zi, la prima oră, Mișu își face rondul de onoare. Salută elevii care vin somnoroși, se așază tacticos pe scări și privește, parcă înțelegând tot, agitația din curte. Nu știe el prea multe despre formulele matematice, marile bătălii din istorie sau legile fizicii, dar are o știință a lui — arta de a aduce zâmbete și liniște. Când o lecție devine prea grea, iar gândurile elevilor par departe, o simplă apariție a lui Mihăiță la ușă schimbă atmosfera.
Citește și: De ce slăbitul devine tot mai dificil după 35 de ani- stirilekanald.ro
Intră încet, cu pas domol, se așază în bancă lângă cineva obosit sau se întinde la catedră, lângă profesor, ca un adevărat asistent didactic. E felul lui de a spune: „Totul va fi bine.” Știe exact pe cine să caute. La secretariat e întâmpinat cu o mângâiere și câteva boabe crocante, la direcțiune primește respectul cuvenit unui „angajat vechi”, iar doamnele de serviciu şi de la cantină îl răsfață cu delicii pe care doar el le înțelege.
