„Dacă mă duc la țară, trebuie să pun mâna pe sapă și să fac lucrurile care se fac, nimeni nu stă acolo fără să muncească.”
Mihai Ghiță, vedetă Kanal D, are un stil cald și unic de a vorbi și captivează mereu publicul cu naturalețea sa. Prezintă „Asta-i România”, emisiunea de reportaje, difuzată la Kanal D, care e constant pe primul loc în topul audiențelor, și emisiunea „În oglindă”, la Kanal D2, unde scoate la iveală confesiuni și povești de viață ieșite din comun.
Mihai Ghiță, vedetă Kanal D și Kanal D2, se bucură de mare succes când vine vorba despre audiențe și o ascensiune constantă în social media.
Mereu autentic, iubitor de oameni și de povești de viață, conectat cu rădăcinile sale, nu se sfiește să pună mâna pe sapă. Când merge la Măldăeni, satul unde a crescut, prezentatorul este încă un obișnuit al locului și, spune el cu zâmbetul pe buze, în atenția oamenilor sunt Andreea Mantea și emisiunea fenomen pe care aceasta o prezintă, <Casa iubirii>, despre care nu ezită să intre în
„De fiecare dată când merg acasă, subiectele centrale sunt Andreea Mantea și <Casa iubirii>. Am fost la o pomană și am vorbit, ore în șir, inclusiv cu preotul, despre Andreea Mantea și <Casa iubirii>. Data următoare când m-am dus la țară a trebuit să mă pun un pic mai bine la curent cu ce se întâmplă în emisiune”, povestește prezentatorul.
S-ar putea să nu vi-l puteți imagina în alt cadru decât în redacția și în studioul de știri, însă când e la bunica acasă, prezentatorul dă lavariera pe sapă.
„Am fost un copil care făcea lucruri prin gospodărie, iar acum, când reușesc să mai ajung la țară, sunt un adult care face treabă în curte și în grădină, care o ajută cu drag pe bunica. Pentru ea, nu există acest statut de om care apare la televizor. Dacă mă duc la țară trebuie să pun mâna pe sapă și să fac lucrurile care se fac, nimeni nu stă acolo fără să muncească”, spune Mihai Ghiță.
Prin exemplul personal, Mihai încearcă să-i motiveze pe copiii din satul în care a crescut să-și depășească condiția.
„Se mai întâmpla să vină copiii din sat, să stea la gard și să se uite la mine cum fac treabă prin curte sau în grădină. Ieșeam să vorbesc cu ei și sunt bucuros să văd că au înțeles ce le-am zis, că o să fie bine, că lumea lor nu se oprește acolo, la autobuzul din capul satului, ci că autobuzul acela îi poate duce către un univers necunoscut.
De multe ori nu a avut bani de autobuz. Știa că situația financiară a bunicilor este una dificilă și nu voia să le umple și mai mult sufletul de amărăciune, așa că făcea naveta pe jos.
„Niciodată nu am vrut să le fac probleme bunicilor. Când știam că nu sunt bani, făceam naveta pe jos spre școală, fără să-i spun bunicii, ca să nu-i mai cer bani de autobuz. Țin minte însă că într-o iarnă foarte grea, când nu erau bani absolut deloc, m-am întâlnit cu bunica mea pe stradă și și-a dat seama că mă duc pe jos la școală. Țin minte că a plâns. Ea nu voia ca eu să resimt ce înseamnă greutatea vieții. Și s-a împrumutat în vecini ca eu să pot să merg la școală”, povestește emoționat Mihai Ghiță.
