Maria Dragomiroiu, frânturi din copilărie. Cum era artista să se înece în Olt, în timpul unei furtuni. „Era așa de iute apa, că nu aveai putere să stai în picioare.”
Maria Dragomiroiu, frânturi din copilărie. Cum era artista să se înece în Olt, în timpul unei furtuni. „Era așa de iute apa, că nu aveai putere să stai în picioare.”
Vedeta a povestit cum era să se înece în Olt, în timpul unei furtuni, în copilărie.
Maria Dragomiroiu povestește adesea numeroase momente din viața ei de familie, din copilărie, iar artista reușește prin o mulțime de lucruri din jur să se facă fericită. Este activă și în mediul online, acolo unde postează toate lucrurile care îi aduc bucurie de zi cu zi, iar când are ocazia, nu ezită să se întoarcă în trecut, la copilărie, să povestească cu drag despre ea.
Maria Dragomiroiu, despre cum era să se înece în copilărie
Invitată în cadrul podcastului Lucruri simple, realizat de Horia Brenciu, artista și-a adus aminte de un moment din copilărie și despre înot, despre care spune că este prea târziu să îl mai învețe acum, mai ales că atunci când era copil, era să se înece în Olt, după ce a venit o furtună. Maria Dragomiroiu a reușit să se salveze, atât pe ea, cât și pe sora ei, iar întâmplarea nu a putut fi povestită părinților, decât după ce a crescut.
„E prea târziu, gata. Era să ne înecăm atunci. A fost mare secetă în vara aia. Din Olt care este ditamai râul, mai era un firișor pe mijloc, în rest, nisip. Iar noi ne-am dus acolo, toți copiii eram acolo, cu oile pe zăvoi, pe lângă Olt. Nu ne-am dat seama, eram copii, ce știam noi? Se aduna de furtună și ne-am dus acolo, chiar pe firul Oltului, și am simțit cum a început apa să vină.
Ce ne-am bucurat, mai multă apă, că au murit toate plantele, în 5 minute, cu viitură, cu pomi. Băieții care erau mai mari decât noi au trecut, iar noi am rămas. Atât a fost să fie să nu murim. Eu am trecut înainte, apa era doar până la genunchi, dar era așa de iute apa, că nu aveai putere să stai în picioare. Am prins-o pe sora mea de degetul mic, că altfel se ducea. Ne-am ajutat și am ieșit. I-am spus tatălui? Păi ce bătaie am fi luat. I-am spus mari, oricum l-am văzut, săracul, el venea peste calea ferată, a văzut ce se întâmplă. A venit după noi, era între prânz și amiază, după ce dădeam mâncare la vaci, îi spuneam: „hai, tăticule, lasă-ne și pe noi la Olt.”, a povestit Maria Dragomiroiu.