Artista Maria Dragomiroiu a vorbit cu sinceritate despre greutățile prin care a trecut în copilărie.
Maria Dragomiroiu, iubită și îndrăgită de publicul din toată țara, aduce zâmbetul pe buze cu fiecare apariție pe micile ecrane. Cu apariții impecabile și costume populare de excepție, artista umple de bucurie fiecare om din jurul ei și a muncit mult până la împlinirea de acum.
Maria Dragomiroiu, despre copilăria în care nu avea nici cu ce să se încalțe
A ajuns să aibă aproape tot ce își dorește, însă până aici, artista a avut parte de o copilărie destul de grea, care a întărit-o, dar a și marcat-o.
Luiza Spiru: Te-a traumatizat sau te-a întărit copilăria?
Citește și: De ce slăbitul devine tot mai dificil după 35 de ani- stirilekanald.ro
Maria Dragomiroiu: Și una, și alta. Am avut multe întrebări: de ce să nu am și eu? Visam să am și eu o săndăluță, ca să nu merg numai desculță după animale. Îmi intrau mărăcini în talpă și fugeam prin pădurea de salcâm după ele, pentru că ieșeau în partea cealaltă, în porumbul oamenilor sau în viile lor, și trebuia să le întorci. Atât de mult mi s-a dezvoltat simțul tactil, încât ajunsesem să ocolesc mărăcinii și rugii.
Fugeam după animale până ieșeam în partea cealaltă și le întorceam. Dar mi-am dorit să am și eu cu ce să mă încalț. Din păcate, fiind cea mai mică dintre frați, mie îmi reveneau lucrurile după ce le purtau ei. Dacă era ceva nou, îl purta mai întâi fratele meu. Orice încălțăminte ajungea întâi la el, apoi la sora mea și, abia după aceea, la mine. Pentru iarnă se făceau niște opinci întoarse din piele.
