TCC fac parte din „terapiile scurte“. Terapia cognitiv-comportamentala nu este interesata de istoria pacientului si nici de copilaria lui. TCC se concentreaza mai curand asupra rezolvarii eficiente a unor probleme precise.
Definitie. Anxietatea, fobia, depresia pot fi punctele de plecare ale unor terapii de durata, care sa dezvaluie treptat emotiile refulate. Un demers pasionant dar care poate fi dificil. Terapiile cognitiv-comportamentale, sau TCC, se ocupa numai de partea vizibila si actuala a aisbergului.
Ele se bazeaza pe invatarea unor comportamente noi, pornind de la elaborarea unor idei noi, in urma constatarii ca cele vechi nu duceau nicaieri: intentia principala este aceea de a reusi ca maine sa faci un lucru de care astazi te crezi incapabil si pe care ieri, cum era de asteptat, nu l-ai putut face.
Cel mai recent predecesor al TCC, terapia comportamentala, utilizeaza tehnici de relaxare pentru a diminua progresiv temerile, fobiile si obsesiile, si pentru a-i reda subiectului o viata normala.
De data mai recenta, terapiile cognitive se ocupa de gandurile, opiniile si convingerile (numite „cognitii“) adesea eronate si negative pe care le are subiectul in legatura cu propria persoana si cu cei din anturajul sau. Acestea urmaresc sa inlocuiasca progresiv ganduri precum „nimeni nu ma iubeste fiindca nu sunt bun de nimic” cu „am destule calitati iar daca exista cateva persoane care ma iubesc si alte cateva care ma simpatizeaza, ma declar multumit.”
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>