Cel mai vechi obiect deimbracaminte dateaza, potrivit Bibliei, de pe vremea lui Adam si a Evei si a constat, pare‑se,intr‑o acoperitoare a sexului din fibre vegetale.
Istoria chilotilor
Femeile romane purtau sub robe un fel de chiloti in forma triunghiulara, cu partea din spate ceva mai lata si fixata de o centura. Obiectul de lenjerie era prins cu ace de siguranta sau fibule.
Cuvantul chiloti (culottes) are origini frantuzesti. Din Evul Mediu si Renastere pana lainceputurile secolului XIX, aristocratii francezi purtau chiloti, adica un fel de ciorapi‑pantalon stransi pe picior, a caror lungime varia, de la genunchi pana la glezne. In timpul Revolutiei Franceze, revolutionarii erau cunoscuti ca „fara chiloti“ (sans‑culottes), cunoscuta fiind preferinta lor pentru pantaloni.
În Tarile Romane, pantalonii scurti pana la genunchi se numeau cioareci si, deseori, erauimpodobiti cu gaitane. Erau confectionati din panura alba si groasa de dimie.
Stramosul sutienului
În Antichitate, nu exista lenjerie intima, iar hainele erau purtate direct pe piele. Fasii din piele sustineau talia si sanii femeilor. Aristocratele romane adauga rochiei o noua piesa, o tunica intima purtata ca o piesa de lenjerie. Pe atunci nici nu existau croitori. Femeile nu aveau nevoie decat de doua bucati din panza si, cu ajutorul fibulelor,isi puteau ajusta singure peplumul (sau chitonul) si himationul care era un vesmant exterior.
În secolul XVII, piesa de rezistenta devine corsetul care avea si rol de sutien.in 1900, imaginea promovata este aceea a unei femei cu talie de clepsidra. Aceasta nu se obtinea oricum ci prin strangerea vartoasa a balenelor corsetului care comprima toracele, imobiliza ultimele coaste apasand plexul. In aceste conditii respiratia devenea foarte dificila, corsetul provocand dese lesinuri pentru care femeile purtauin geanta saruri cu mirosintepator.