Irina Loghin, mult iubită solistă de muzică populară, trăiește o adevărată dramă, de Paște, pentru că bunul său prieten s-a stins din viață.
Irina Loghin și-a pierdut unul dintre cei mai buni prieteni, iar Sărbătorile sale de Paște sunt total diferite față de anii trecuți și nu doar din pricina situației neplăcute cu care se confruntă România, din cauza pandemiei de coronavirus.
Citeste si: Amestecul cu care Irina Loghin a scăpat de gușă. Trucul genial oferit de doamna muzicii populare!
Irina Loghin suferă extrem de mult după ce câinele său, Tomiță, s-a stins din viață. Mult iubita solistă de muzică populară a povestit că ciobănescul german era prietenul său cel mai bun, cu care avea deja o rutină. Cei doi ieșeau în parc în fiecare seară, iar persoanele care frecventau parcul Herăstrău îi cunoșteau și dezvăluiau că Tomiță era un ciobănesc german extrem de inteligent.
Irina Loghin suferă extrem de mult după câinele său, Tomiță, chiar și în ziua de Paște
Fuego a povestit, în cadrul unei intervenții televizate, că solista de muzică populară este, într-adevăr, devastată, după ce și-a pierdut companionul, dar că a încercat să o îmbărbăteze așa cum a știut și cum a putut mai bine.
Citeste si: Decizia radicală luată de Fuego în plină pandemie de CORONAVIRUS. Reacţia incredibilă a fanilor
“În această perioadă, doamna Irina Loghin l-a pierdut pe Tomiță, câinele ei drag, sufletul ei, cu care mergea în permanență în parc, seară de seară.
Am stat o oră la telefon să încerc îi spun că, până la urmă, cu toții vom pleca. Nu știm clipa și ceasul. L-a iubit atât de mult pe acest câine, a fost un ciobănesc german cu pedigree, extraordinar de frumos, care, credeți-mă, o înțelegea atunci când vorbea cu el. Era atât de deștept, fără să fie dresat. A devenit ca un copil pentru ea”, a declarat Fuego.Mai mult decât atât, Irina Loghin a povestit că avea o legătură extrem de strânsă cu prietenul ei necuvântător și că timp de 13 ani, l-a considerat chiar cel mai de preț companion.
Citeste si: Irina Loghin la 80 de ani. A avut o copilărie foarte grea: «La 6 ani, căram lemne din pădure»
