Cum l-a ajutat Mioara Velicu pe îndrăgitul artist pentru a fi acceptat mai ușor în rândul artiștilor din România.
Ilie Caraș este unul dintre cei mai îndrăgiți de muzică populară și, după ce a făcut Medicina, a decis să se reprofileze și să se dedice muzicii, iar acum este unul dintre cei mai cunoscuți din generația sa.
Artistul născut pe Valea Siretului, în nordul Bucovinei, în regiunea Cernăuți, a întâmpinat și probleme până când a ajuns să fie un artist cunoscut, iar unii artiști nu i-au dat prea multe șanse, lucru pe care nu a putut să îl uite.
Invitat în cadrul emisiunii „ Online Story by Cornelia Ionescu ”, Ilie Caraș a recunoscut că drumul său a fost pavat și cu multe greutăți, însă au fost și oameni care au crezut în el, așa că nu îi poate uita.
Cum s-au comportat unii colegi de breaslă cu Ilie Caraș
De asemenea, Ilie Caraș a recunoscut și faptul că are o relație specială cu Mioara Velicu, pe care o consideră ca pe mama sa.
Eu am muncit de Sfântul Ilie. Dimineața am fost la Mănăstirea Pasărea la biserică și după aceea am luat o pe mama Mioara, pe doamna Mioara Velicu și am plecat în județul Iași că am avut de cântat.
Cornelia Ionescu: De ce îi zici mama Mioara?
Ilie Caraș: Pentru că este ca o mamă, este o artistă care este alături de noi, de tineri.
Doamna Mioara are idei, are niște idei mereu pentru noi tinerii și ne-a luat așa sub aripă pe mine și pe colegul meu Grigore Gherman și am făcut cântece cu domnia sa, un trio, mai multe. Eu am cântat și duet la concertul meu aniversar de la Sala Palatului din Chișinău. Am cântat alături de doamna Mioara în duet. Este foarte apropiată de generația tânără. Să știi că atunci când îi place, când îi place de un tânăr sau află sau vede noutăți sau vede cum a cântat, pune mâna pe telefon și sună și-l felicită.
Cornelia Ionescu: Te-ai ciocnit de lucrurile astea?
Da. Da. Ca orice tânăr la începuturi m-am ciocnit. Ai timp, stai mai în spate că ai timp. Le-am arătat peste ani că n-am mai stat în spate. Și acuma mulți se roagă să vină în concertele mele. Da. Mă sună să vină în concertele mele.
Cornelia Ionescu: E greu să încasezi lucrurile astea?
Ilie Caraș: E bine. Nu e urât spus. Mă sună, dar eu n-am avut loc. Dar de ce eu nu sunt în concertul tău? Pentru că atunci când am fost eu la început, tu mi-ai dat cu șutul. Mă rog, atât.
Cornelia Ionescu: Nu, nu cred că vrei să dai vreun nume pentru că durerea însă rămâne acolo.
Ilie Caraș: Niciodată nu am să dau. Eu știi cum iert? Iert și plec. Nu stau. Eu nu țin în mine. Eu trebuie să fac pace cu mine ca să merg mai departe. Păi dacă aș ține în mine supărările, m-aș îmbolnăvi. Pentru ce? De ce? Lasă-i, nu mai contează. Eu nu țin supărare. Nu pot.
