Am pornit singur, inapoi din Bali spre Padang, pe jos, parasit de nevasta, cu copilul dat in adoptie, fara carduri, indatorat la straini si cu haine imprumutate… Glumesc!
Singurul adevar este ca am pornit singur, deoarece drumul de 7 zile pe scuter, din luna Decembrie, din Padang in Jakarta, nu a fost usor pentru Ioana. Ea urma sa vina cu avionul aproape 2 saptamani mai tarziu. Aveam un termen limita, mai lung decat data trecuta. Din Bali am zburat in Jakarta ca sa imi recuperez scuterul, iar in ziua urmatoare am pornit pe aceeasi ruta pe care venisem.
Erau cateva lucruri care mi-au scapat, sau locuri in care imi doream sa stau mai mult, iar scuterul a fost pretextul.
Feribotul din Merak (Jawa) spre Bakauheni (Sumatra) a stat vreo ora in larg, pana a primit acceptul sa intre in port. Ca norocul ca era o formatie (doua fete si un tip la clape), care prestau dangdut (gen muzical din Indonezia, asemanator din mai multe puncte de vedere, cu manelele romanesti), cu pasiune.
Ca norocul, pentru indonezieni, ca eu nu le duceam dorul.
Eram din nou in Sumatra si am pornit grabit spre Bandar Lampung (prescurtat BL), sa nu ma prinda noaptea pe drum. Degeaba insa, pentru ca dupa ce a apus soarele, s-a intunecat rapid si a trebuit sa merg ceva mai incet. Drumul din portul Bakauheni spre BL e plin de gropi. Am condus inca vreo 2 ore pana am ajuns la casa colegului Darmasiswa, acolo unde am dormit si in Decembrie, cand am mers din Padang in Jakarta.
Dupa o zi de mers, hainele nu mai erau la fel de murdare ca si data trecuta. Colegul m-a dus la un warung din apropiere, unde am mancat cea mai buna potie de Mie Goreng (taitei prajiti) de pana atunci, gatita cu legume proaspete, nu cu sosuri din plic. Pentru arhiva, am filmat cum se gateste Nasi Goreng (orez prajit).
Citeste continuarea pe PlecatiDeparte.ro.
Ioana si Raul sunt doi tineri pasionati de calatorie. PlecatiDeparte.ro reprezinta jurnalul lor de calatorii, in care vei gasi informatii despre diverse destinatii turistice din Romania si de peste hotare, fotografii (fara pretentii artistice, pe care nu le fac cu telefonul), filme scurte (uneori facute cu telefonul pentru ca inca nu sunt siguri ca doresc sa investeasca intr-o camera de filmat), ganduri, impresii si amintiri din locurile pe unde au umblat… si nu se limiteaza doar la calatorii.
Singurul adevar este ca am pornit singur, deoarece drumul de 7 zile pe scuter, din luna Decembrie, din Padang in Jakarta, nu a fost usor pentru Ioana. Ea urma sa vina cu avionul aproape 2 saptamani mai tarziu. Aveam un termen limita, mai lung decat data trecuta. Din Bali am zburat in Jakarta ca sa imi recuperez scuterul, iar in ziua urmatoare am pornit pe aceeasi ruta pe care venisem.
Feribotul din Merak (Jawa) spre Bakauheni (Sumatra) a stat vreo ora in larg, pana a primit acceptul sa intre in port. Ca norocul ca era o formatie (doua fete si un tip la clape), care prestau dangdut (gen muzical din Indonezia, asemanator din mai multe puncte de vedere, cu manelele romanesti), cu pasiune. Ca norocul, pentru indonezieni, ca eu nu le duceam dorul.
Eram din nou in Sumatra si am pornit grabit spre Bandar Lampung (prescurtat BL), sa nu ma prinda noaptea pe drum. Degeaba insa, pentru ca dupa ce a apus soarele, s-a intunecat rapid si a trebuit sa merg ceva mai incet. Drumul din portul Bakauheni spre BL e plin de gropi. Am condus inca vreo 2 ore pana am ajuns la casa colegului Darmasiswa, acolo unde am dormit si in Decembrie, cand am mers din Padang in Jakarta. Dupa o zi de mers, hainele nu mai erau la fel de murdare ca si data trecuta. Colegul m-a dus la un warung din apropiere, unde am mancat cea mai buna potie de Mie Goreng (taitei prajiti) de pana atunci, gatita cu legume proaspete, nu cu sosuri din plic. Pentru arhiva, am filmat cum se gateste Nasi Goreng (orez prajit).
Citeste continuarea pe PlecatiDeparte.ro.
Ioana si Raul sunt doi tineri pasionati de calatorie. PlecatiDeparte.ro reprezinta jurnalul lor de calatorii, in care vei gasi informatii despre diverse destinatii turistice din Romania si de peste hotare, fotografii (fara pretentii artistice, pe care nu le fac cu telefonul), filme scurte (uneori facute cu telefonul pentru ca inca nu sunt siguri ca doresc sa investeasca intr-o camera de filmat), ganduri, impresii si amintiri din locurile pe unde au umblat… si nu se limiteaza doar la calatorii.
