Elena Ciric scrie pe elenaciric.ro,are 25 de ani, iubeste viata, oamenii si natura. Am invitat-o sa ne scrie si a iesit ceva frumos.
De cand ne stim noi pe noi insine, am invatat ca-i bine sa impartasim cu cei din jur lucrurile care ni se intampla. Sa spunem doamnei educatoare daca ne doare stomacul dupa masa, sa povestim intr-un eseu ce am facut in vacanta de vara din clasa a V-a, sa-i marturisim baiatului dintr-a IX-a B ce sim?im pentru el, sa povestim mamei ce impresii am avut la interviul pentru job.
Si uite aaa, fara macar sa ne dam seama, crestem si traim cu nevoia constanta de a spune oamenilor prin ce intamplari trecem, ce sim?im, ce gandim ?i ce alegeri facem. E si normal intr-un fel, sta in natura noastra sa imparta?im franturi din universul nostru interior si exterior cu cei apropiati: asta ne face sa ne dezvoltam simtul de apartenenta, ne ajuta sa ne validam deciziile prin prisma altora si a experientelor lor.
Doar ca, odata cu evolutia tehnologiei si dezvoltarea mediilor de comunicare, ne sunt puse la dispozitie din ce in ce mai multe mijloace si locuri in care putem sa impartasim viata noastra cu cei apropiati.
Si nu doar cu cei apropiati.
Cine se amageste ca in asa-zisa "lista de prieteni" de pe Facebook are doar prieteni, se minte singur.
Cine crede ca followerii de pe Twitter sunt doar prietenii de incredere, se amageste. Online-ul e un mediu deschis si accesibil oricui are chef si timp sa caute.
Asa ca tot ce postam public pe net despre viata noastra intima nu mai sunt doar discutii intre patru ochi, ci adevarate subiecte de dezbateri pentru o lume intreaga: declaratiile de dragoste catre jumatatea noastra mai buna; nervii si frustrarile varsate intr-un status la ora tarzie; mancarea pozata intr-un restaurant; gandurile si parerile noastre despre job; pozele indecente din vacanta de la mare si tot asa.
Si iata cum, din aproape in aproape si din detaliu in detaliu, ajungem sa ne scoatem intimitatile "la discutie" cu toata lumea, in public. Adica sa facem #oversharing, sa ne expunem viata, fara perdea, in vazul tuturor.
Nu doar ca acest gen de comportament tip oversharing ne poate dauna noua, dar nu e nici prea placut pentru ceilalti.
Daca stai un pic si te gandesti, realizezi ca oamenii din jurul tau nu au nevoie sa stie ce mananci tu la pranz, de ce te-ai certat cu iubitul sau ce faci exact acum, in acest moment. Cel putin, nu au nevoie toti sa stie aceste lucruri.
Asa ca urmatoarea data cand vei vrea sa postezi pe profilul tau public poze cu pisica sau ganduri mult prea intime, opreste-te o secunda si gandeste-te daca nu cumva faci oversharing.
Iar daca raspunsul e da, sterge repede, ca nu-i de bine! Poti sa te convingi, daca arunci un ochi peste exemplele de oversharing pe care le fac altii pe net.
Pe Elena Ciric o gasiti pe blogul personal sau pe Facebook.
De cand ne stim noi pe noi insine, am invatat ca-i bine sa impartasim cu cei din jur lucrurile care ni se intampla.
Sa spunem doamnei educatoare daca ne doare stomacul dupa masa, sa povestim intr-un eseu ce am facut in vacanta de vara din clasa a V-a, sa-i marturisim baiatului dintr-a IX-a B ce simtim pentru el, sa povestim mamei ce impresii am avut la interviul pentru job.
Si uite asa, fara macar sa ne dam seama, crestem si traim cu nevoia constanta de a spune oamenilor prin ce intamplari trecem, ce simtim, ce gandim si ce alegeri facem.
E si normal intr-un fel, sta in natura noastra sa impartatim franturi din universul nostru interior si exterior cu cei apropiati: asta ne face sa ne dezvoltam simtul de apartenenta, ne ajuta sa ne validam deciziile prin prisma altora si a experientelor lor.
Doar ca, odata cu evolutia tehnologiei si dezvoltarea mediilor de comunicare, ne sunt puse la dispozitie din ce in ce mai multe mijloace si locuri in care putem sa impartasim viata noastra cu cei apropiati.
Si nu doar cu cei apropiati.
Cine se amageste ca in asa-zisa "lista de prieteni" de pe Facebook are doar prieteni, se minte singur. Cine crede ca followerii de pe Twitter sunt doar prietenii de incredere, se amageste. Online-ul e un mediu deschis si accesibil oricui are chef si timp sa caute.
Asa ca tot ce postam public pe net despre viata noastra intima nu mai sunt doar discutii intre patru ochi, ci adevarate subiecte de dezbateri pentru o lume intreaga: declaratiile de dragoste catre jumatatea noastra mai buna; nervii si frustrarile varsate intr-un status la ora tarzie; mancarea pozata intr-un restaurant; gandurile si parerile noastre despre job; pozele indecente din vacanta de la mare si tot asa.
Si iata cum, din aproape in aproape si din detaliu in detaliu, ajungem sa ne scoatem intimitatile "la discutie" cu toata lumea, in public. Adica sa facem #oversharing, sa ne expunem viata, fara perdea, in vazul tuturor.
Nu doar ca acest gen de comportament tip oversharing ne poate dauna noua, dar nu e nici prea placut pentru ceilalti. Daca stai un pic si te gandesti, realizezi ca oamenii din jurul tau nu au nevoie sa stie ce mananci tu la pranz, de ce te-ai certat cu iubitul sau ce faci exact acum, in acest moment. Cel putin, nu au nevoie toti sa stie aceste lucruri.
Asa ca urmatoarea data cand vei vrea sa postezi pe profilul tau public poze cu pisica sau ganduri mult prea intime, opreste-te o secunda si gandeste-te daca nu cumva faci oversharing. Iar daca raspunsul e da, sterge repede, ca nu-i de bine! Poti sa te convingi, daca arunci un ochi peste exemplele de oversharing pe care le fac altii pe net.
