Considerată de mulţi dintre noi mai degrabă un “handicap” decât un avantaj, frica este, în realitate, pentru majoritatea situaţiilor în care ne aflăm de-a lungul vieţii, principala emoţie căreia îi datorăm conservarea.
Asta nu înseamnă însă că este de dorit să ne domine.
Fricile exacerbate ne împiedică să răspundem provocărilor vieţii şi ne ţin pe loc. “Sunt situaţii în care frica poate fi distructivă. Şi în acest caz, sunt necesare mecanisme prin care să poată fi gestionată această stare interioară. În dezvoltarea mecanismelor de control a fricii, un rol benefic îl are înţelegerea modului în care apare frica sau de unde apare frica.
Frica este generată de o reacţie în lanţ în creier, care începe cu un stimul stresant şi se încheie cu eliberarea unor substanţe chimice care provoacă bătăi accelerate ale inimii, respiraţie rapidă, tensionarea muşchilor şi, printre altele, bine cunoscutul răspuns luptă-sau-fugi”, explică Erna Constantin.
Specialistul vorbeşte şi despre stimulii declanşatori ai fricii, care pot fi un păianjen, un şarpe, o sală plină de oameni care aşteaptă discursul persoanei care se teme, sunetul unei uşi care se trânteşte etc.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>