Vali Vijelie a povestit despre cele mai frumoase amintiri din copilărie, atunci când se adunau toți verișorii la casa bunicilor.
Vali Vijelie este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți cântăreți de manele din țară și chiar dacă acum se poate bucura de tot ce se află în jurul lui, nu a uitat niciodată cele mai frumoase momente pentru el, care stârnesc chiar și azi cea mai mare fericire, în detrimentul oricăui lux sau sume de bani.
„Era fericire mare.” Vali Vijelie, despre copilăria cu ceilalți 11 verișori
Vali Vijelie a povestit, în cadrul unei emisiuni, cum toate vacanțele erau petrecute la casa bunicilor, o casă din chirpici, cu o curte mare, unde stăteau toată ziua și se jucau dezbrăcați și desculți. Din toți cei 11 verișori, el era cel mai mic, dar și cel mai obraznic.
„Mama îmi spunea: „vă îmbrăcați frumos, vă duceți la gară și mergeți la Giurgiu, să stați la mama să vă jucați.”
Venea Paștele și era fericire mare. Venea mama și îmi zicea „hai să te îmbrac.” Mă ducea la magazin și ce crezi că-mi lua? Costum de școală. „Să ai, să mergi la școală să înveți.” Ca o paranteză, le spun copiilor mei: „învățați, că dacă eu n-am învățat, cum am ajuns.” Eram 11 nepoți. Era o căsuță nu din cărămidă, era o căsuță foarte călduroasă din chirpici. Eu eram cel mai mic nepot și cel mai zurliu.
„Ne făcea tot timpul scovergi și pâine la cuptor.” Vali Vijelie, despre obrăzniciile din copilărie
Nu exista zi în care să nu se joace afară, iar pentru faptul că era cel mai obraznic, mereu i se spunea că nu va mai fi lăsat la joacă. Își amintește cu drag de acele momente și le consideră cele mai frumoase din viața lui.
„O parte din frații mamei mele se adunau la Giurgiu. Avea o curte mare, ne făcea tot timpul scovergi și pâine la cuptor. Îmi aduc aminte cum îmi spunea „tălpău”. Cum ajungeam, îmi spunea „ooo, ai venit! „Ce, mamaie? Nu ți-a fost dor de mine?” „Ba da. Dezbracă-te, descalță-te”, mă lăsa în picioarele goale, ori Tarzan, ori eu, era același lucru. Cea mai mare bucurie. Aveam foarte mulți prieteni. Tot timpul făceam câte o năzbâtie și zicea că nu mă mai lasă afară. Și ziceam „ce să fac eu, mamaie? Ai magazia goală, vine iarna.” La un km și ceva era un gard de lemn. Și i-am zis că îi umplu magazia de lemne.”, a mai povestit Vali Vijelie.
