In urma cu niste ani, mancam haotic, orice, iar sportul nu imi era prieten. E drept, ma bazam pe metabolismul meu. Ma aflam intr-o continua agitatie, un vartej in mijlocul caruia uitam ca mai trebuie sa iau, de exemplu, si micul dejun. Mancam la orice ora daca mi-era foame sau uitam sa mananc, pana cand simteam ca as devora orice.
Semnalul de alarma l-a tras chiar corpul meu, incepusem sa ma simt mai greoaie in miscari, obosita dupa orice activitate si astfel am inceput sa-mi pun intrebari. Corpul meu imi dadea semnale de alarma. Credeam ca sunt bolnava.
Citește și: EDITORIAL: Moda, o întoarcere continuă în timp
Am descoperit, dupa cateva investigatii medicale, ca era vorba doar de stilul meu de viata nesanatos. A fost nevoie sa iau masuri, aproape radicale. Cel mai important rol in schimbarea ce avea sa vina l-a avut sportul, pentru ca mi-a stabilit o rutina, o disciplina si mi-a creat dependenta. Nu a fost usor la inceput, de multe ori eram tentata mai degraba sa merg la “ceva bun” cu o prietena decat sa ajung la sala.
Ce vreau sa subliniez este ca noi suntem cei mai in masura sa avem grija de sanatatea noastra de corpul si de mintea noastra.
Concluzionand, sa ma apuc de miscare, de sport a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru corpul meu si pentru sanatatea mea. Acum sportul si alimentatia sanatoasa au devenit pentru mine un mod de viata si nu trebuie sa trag de mine pentru a trai intr-un mod corect; organismul meu parca s-a autoreglat si imi cere natural sa fac ce e mai bine pentru mine. A trebuit doar ca la un moment dat sa ma lupt cu obiceiurile nesanatoase, sa intervin si sa dau acel “reset”.
P.s.- Am uitat sa fac o precizare importanta: alergatul dupa Zian prin parc l-am trecut tot la categoria sport; as putea spune chiar unul de performanta!:)