Ana Aslan a trait aproape 92 de ani. A fost o longeviva, conform definitiilor stiintifice.
Ana Aslan (1897-1988) s-a nascut la Braila si a urmat cursurile Facultatii de Medicina din Bucuresti. Din 1952, devine director al Institutului de Geriatrie, numarandu-se printre pionierii gerontologiei medicale mondiale. Ana Aslan a fost cea care a descoperit beneficiile terapeutice ale procainei prin tratament de lunga durata in doze mici.
Procaina devine ingredientul principal al medicamentului Gerovital H3, produs original romanesc si primul medicament creat anume pentru intarzierea procesului de imbatranire.
Era invatata sa manance corect, la ore fixe, sanatos. Mancare buna ca a taranului roman. Medic fiind, Ana Aslan a adus aceasta buna cuviinta a hranirii si in dieta pacientilor sai.
Totul trebuie sa fie cat mai natural, trebuie evitate alimentele din conserva. Alimentatia trebuie sa aduca in mod natural ceea ce are nevoie organismul. Fara substante inutile. Multe legume, multe fructe si, bineinteles, multa miscare.
Normal, o zi a unui pacient, din punct de vedere al alimentatiei trebuie sa arate asa: micul dejun, gustare, pranz (Ana Aslan lua pranzul la maximum 13:30), gustare, cina (la 18:00-19:00).
La capitolul carne avea un fel de clasificare: carnea de vaca, pestele, pasarea, miel/oaie, porc. Dar porcul nu prea il recomanda. Apoi recomanda ficatul, limba, in general carne de la animalele care se hranesc, la randul lor, mai curat.
Pe vremea aceea, se facea mancare cu carne- legume cu putina proteina, nu carne cu ceva. Noi mancam acum carne cu putina garnitura.
Dieta mediteraneana? Pai rosiile cu branza si cu paine pe care le manca taranul roman?
Cum spuneam, recomanda legumele. In stare naturala sau sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouale. Fara prajeli, fara grasimi.
Ce manca Ana Aslan? Avea si mancaruri preferate: supa de vita clara, cu crutoane, patrunjel si piper, crap pe varza murata, pana de somn, rasol de salau cu lamaie, sarmalute fara orez, pilaf de pasare, curcan, ciuperci cu cascaval la cuptor. Si avea si o slabiciune dulce: ii placea tortul “Buturuga”, facut in casa.
Sursa: www.doctorulzilei.ro