Când vine luna decembrie, schimbările devin evidente. Cad primii fulgi, dar ei se risipesc înainte de a se aşterne pe pământ, accentuând inevitabilul. Păstrând încă speranţa, cauţi şi negociezi cu tine însuţi, îmbrăcând însă deja haine groase.
A recunoaşte că iubirea nu mai există, înseamnă a acţiona. Asta sperie. Nu ai resurse pentru a acţiona, nici financiare, nici emoţionale. Dar răceala continuă să îţi umbrească existenţa.
Pentru tine devine mai comod să încerci să te convingi că nu ai dreptate, că totul poate redeveni ca înainte. Anume în acest mod te reîntorci la prima etapă şi circular iarăşi treci prin toate etapele. Asta poate dura ani.
Apatia, pierderea interesului, groaza încep să te domine. Urmează etapa depresiei. Este o etapă a pustiirii interioare. Îţi recunoşti ţie însuţi că relaţia nu merge. Nu mai există dragoste. Nu mai există un conflict interior. Ai acceptat realitatea.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
