Căscăm când suntem obosiţi. Căscăm când suntem plictisiţi. Căscăm când îi vedem pe alţii cum cască.
Într-adevăr, ştim cu toţii când căscăm, însă oamenii de ştiinţă încă nu au ajuns la un consens care să explice acest comportament.
O vreme, căscatul a fot considerat un reflex necondiţionat al corpului de a obţine mai mult oxigen, însă această teorie a fost în cele din urmă infirmată. Gordon Gallup, profesor de psihologie la Universitatea Albany este de părere că rostul căscatului este de a răci temperatura creierului.
Gallup este de părere că lucrurile asociate căscatului – precum nevoia de somn – cauzează creşterea temperaturii creierului, care activează automat „aparatul de aer condiţionat” natural al organismului: căscatul.
Atunci când căscăm, sângele mai cald din creier este (potrivit lui Gallup) înlocuit cu sânge mai rece, din restul organismului, ce transportă oxigen proaspăt. Sună plauzibil, dar până când această teorie nu va fi dovedită, nimeni nu o va crede.
Totuşi, cercetătorii sunt convinşi că actul de a căsca este una dintre funcţiile primitive ale corpului uman şi chiar unul dintre primele lucruri pe care le facem imediat după naştere. Fătul cască în uter, în primul trimestru de sarcină. De asemenea, căscatul ne leagă de restul animalelor.