Deseori, chiar dacă un cuplu nu mai funcţionează, partenerii aleg să rămână împreună pentru copii. Mamele spun că nu vor să îşi lase copilul fără tată, dar impactul asupra lor şi asupra progeniturilor este uriaş. Câteva consecinţe ale acestei decizii sunt limpezite de psihoterapeută Domnica Petrovai.
Psychologies: În nenumărate cazuri, mamele rămân în relaţîi nefericite sau abuzive şi nu pleacă „pentru copii“. Care este explicaţia acestui fenomen des întâlnit în România?
Domnica Petrovai: Frică de singurătate, teamă de nou şi incertitudine, îngrijorările financiare, statutul de femeie divorţată, temerile legate de copii, dacă vor fi bine fără tatăl lor în preajma („copiii au nevoie şi de mama, şi de tată“), vină, ruşinea, eşecul…
Într-adevăr, separarea şi divorţul sunt decizii dificile, traumatizante, iar primul gând al femeilor este să ceară ajutor şi să încerce să rezolve problemele apărute în relaţie.
Divorţul nu este o soluţie pentru conflicte şi tensiuni, orice cuplu are momentele lui de criză, ce pot fi depăşite, dar, dacă asta nu este posibil şi discutăm de abuz. atunci soluţia este separarea pentru o perioada sau chiar divorţul.
Femeile trebuie să vadă dacă nefericirea lor nu are legătură şi cu ele; ce ar putea schimbă? Cum au contribuit la această evoluţie a relaţiei? Au, poate, aşteptări nerealiste, o imagine idealizată a ceea ce înseamnă viaţă de cuplu? Au o atitudine imatură asupra cuplului şi a vieţîi de familie?
Înainte de a ieşi dintr-o relaţie, este esenţial să ne răspundem la câteva întrebări esenţiale: ce ne-a atras la partener? La ce nevoie a răspuns iniţial relaţia? Care a fost nesiguranţă noastră? Ne-am lovit de dependenţă, de teamă de abandon?
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>