Cum a fost copilăria Virginiei Rogin. Cunoscuta actriță a vorbit despre perioadele grele și momentul în care era să își piardă mama: “Eram destul de introvertită, timidă și foarte sensibilă.”
Cum a fost copilăria Virginiei Rogin. Cunoscuta actriță a vorbit despre perioadele grele și momentul în care era să își piardă mama: “Eram destul de introvertită, timidă și foarte sensibilă.”
Virgina Rogin a vorbit despre copilăria ei și cum a traversat problemele vieții.
Cunoscută de pe micile ecrane și de pe scenă, cu o carieră înfloritoare în lumea actoriei, Virgina Rogin și-a dedicat viața spectacolului și a dus mai departe iubirea pentru teatru. Este îndrăgită și din seriale TV, însă puțini știu povestea care se ascunde în spatele ei.
Actrița a fost invitată de curând în cadrul podcastului realizat de Nicoleta Luciu, acolo unde a fost întrebată despre copilărie, spunând cu sinceritate că nu are foarte multe amintiri. A trecut prin numeroase necazuri în familie și a fost învățată de mică ce înseamnă responsabilitatea. Mama ei s-a îmbolnăvit când avea aproximativ șapte ani, ea fiind cea care a început să aibă grijă de fratele ei.
“Nu am foarte multe amintiri din copilărie. Majoritatea oamenilor, când sunt întrebați despre asta, au o imagine poetică, vorbesc cu nostalgie despre copilărie. Eu m-am născut acolo, la poalele Ceahlăului. Tatăl meu lucra în armată și ne-am mutat de acolo, apoi am stat prin Bacău până pe la șapte ani. Sunt născută în ’51, deci trecuse ceva timp de la război, dar nu foarte mult. Era încă multă sărăcie.
Atunci începuse să se construiască hidrocentrala de la Bicaz. Bunica a fost strămutată. Avea o casă foarte frumoasă pe malul Bistriței, dar a fost mutată cu totul pe un deal, undeva unde avea pământ, pentru că au venit apele. Toată lumea a fost dislocată. Fusese și foametea din Moldova înainte. Nu era deloc o atmosferă bucolică, idilică, de munte. Și în Bacău era la fel: totul era în construcție, în transformare, în fierbere. Începuseră să ridice blocuri. Mama s-a îmbolnăvit când eu aveam vreo șapte-opt ani. A fost la un pas de moarte. Fratele meu avea doar trei-patru anișori. Îmi aduc aminte că eram în clasa a doua sau a treia și îl luam de mână la școală. Stătea în bancă lângă mine, pentru că tata pleca la serviciu și nu avea cine să aibă grijă de noi, până când a venit o mătușă să stea cu noi. Mama a lipsit vreo șase luni. Am fost de mică foarte responsabilizată. Sigur că, în timp, asta a lăsat urme. M-am maturizat mult mai repede, în felul de a gândi și de a simți. Eram destul de introvertită, timidă și foarte sensibilă.”, a povestit Virginia Rogin.